Istoricul și criticul literar Alexandru Busuioceanu (1896–1961), unul dintre cei mai însemnați cărturari, pe care i-a dat Slatina, în timp, a demonstrat, grație pasiunii, o profundă înțelegere față de existența unor reviste literare.
Imediat, după finalizarea studiilor universitare, în anii premergători întâiului cataclism mondial, redactează și publică revista „Lumină nouă“, în paginile căreia întâlnim nume și opere de o reală valoare estetică.
E necesar să amintim pe Alexandru Macedonski, Nichifor Crainic, Tudor Vianu, Marcel Romanescu, N.I. Apostolescu, Al. Colarion și, desigur, alții.
Epistolele ce se publică acum, inedite, sunt trimise poetului, eseistului și traducătorului Marcel Romanescu (1897–1955), care a fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Al. Busuioceanu.
Istoricul literar Al. Busuioceanu apelează, consecvent, la sugestiile și ajutoarele materiale ale confraților săi pentru a tipări revista „Lumină nouă“ (noiembrie 1915 – iunie-iulie 1916) în condiții grafice și tipografice cât mai bune.
Cea de a doua epistolă, ce se transcrie aici, conține informații literare de o mare valoare pentru cercetarea literară.
În același timp, epistola surprinde prin unele mărturii testamentare, pe care Al. Busuioceanu, plecând voluntar în război, nu uită să le menționeze, evident, pentru posteritate.
*
Buc[urești], 9 april[ie] 1916
Iubite Marcel,
Regret că nu te-am putut întâlni în vacanță. Am fost bolnav în pat aproape o săptămână. Altfel ți-aș fi spus că Lumină nouă stă gata să apară, dar, cum știi, n-am bani.
Dacă vrei trimite-mi 40–80 lei ca s-o pot da la tipar. Evident, cererea aceasta atât de categorică nu ți-aș [fi] făcut-o, dacă n-aș fi avut prealabila și completa ta autorizație.
Așa încât sper că nu te va surprinde neplăcut. Am citit în Flacăra, Ideal1 și mi-a plăcut mai mult ca oricând. Ce-ai mai ticluit?
De sărbători îți urez veselie multă și mai cu seamă inspirație bogată.
Cu drag, Al. Al. Busuioceanu
*
Ploiești, 2 septembrie [1]916
Iubite Marcel,
Actualmente mă ocup cu întocmirea actelor de care am nevoie pentru a intra voluntar în armată. În ziua de 25 septembrie trebuie să mă prezint. Înțelegi dar că trebuie să-mi suspend orice activitate. Fiindcă, însă, îmi părea rău ca „Lumină nouă“, care mă costă atâta muncă și cheltuială, să dispară tocmai acuma, îți propun ție să o conduci în deplină liberate până la întoarcerea mea, când ne vom angaja cu toții toate forțele, fie tot la „Lumină nouă“, fie la alta.
Ai putea scoate, de pildă, prin octombrie, cred că cenzura o va permite atunci, un număr triplu, în care ai alcătui și sumarul.
În sfârșit te rog foarte mult să faci tot ce va fi cu putință să o scoți chiar dacă vei reduce numărul paginilor.
Ai putea, de pildă, să scoți numărul simplu în 16 pagini în loc de 32. Scuza o ai neapărat. Ai scrie pe copertă sus ~ Număr de război.
În cazul când primești, te rog anunță-mă cât mai curând fiindcă vreau să scriu un ultim articol. Am atâtea lucruri de spus! Am, de asemenea, și alt material. De la Soricu2 am 3 doine care se pot publica toate într-un număr. De la Crainic o poezie nu prea bună, dar e a lui Crainic. Și încă două poezii (traduceri) de d[oam]na Zoe Apostolescu. Acestea sunt destul de bune și te rog să ai grijă a le face loc câte una în fiecare lună, mai cu seamă că am anumite angajamente față de această doamnă.
În ceea ce privește sumarul cred că e bine să-l faci astfel, împarți pagina în două coloane, așezi articolele pe autori și în ordine alfabetică:
Apostolescu, N. I. ~ În Île – de France; Romanescu, M.N. ~ Mazeppa; Vianu, Tudor ~ Kalokagathia;
În ce privește articolele mele. Pe sumar vei trece în aceeași coloană unde îmi vei scrie numele și articolele semnate Rector3, precum și pe următoarele de la însemnări:
1) Un erou al Franței ~ Ch. Péguy, 2) N.I. Apostolescu ~ Tradiționalism, 3) Politică și filosofie, 4) Nichifor Crainic ~ Șesuri natale, 5) Un sol din Franța cea nouă.
Acestea pe lângă cele iscălite cu numele meu sau cu pseudonimul Rector.
La Vianu, de asemenea, să treci sub numele lui și Însemnarea despre Shakespeare. La Apostolescu și cele două articole semnate A. Nicoară.
După sumarul articolelor să urmeze sumarul însemnărilor făcute pe numere. La fiecare număr vei pune toate titlurile însemnărilor (și pe cele puse pe celălalt sumar).
Țin la această alcătuire a sumarului și sper că vei avea grijă de ea.
De asemenea, te rog să te silești să scoți revista și de aici înainte pe o hârtie cât se va putea mai bună. Caută să o tipărești tot la Ionescu.
Negreșit numerele ce vor urma vei căuta să fie cât mai de actualitate. Literatura și teoriile să se raporte[ze] la război. De voi putea îți voi trimite și eu din când în când câte ceva (lucru de altfel foarte problematic). Consultă-te și cu Vianu, care rămâne în București și scoateți ceva bun.
În orice caz, te rog foarte mult să nu faci greșala pe care am făcut-o și eu de a mai introduce versuri – de-ale lui Macedonski4 sau alde Dragoș Protopopescu.
Te rog cu toată insistența să păstrezi și de aici înainte caracterul tradiționalist al revistei, căci tocmai acest caracter îi dă coloratura originală.
Cu atât mai mult, îți va fi ușor să muți acest caracter astăzi, când trăim vremuri de adevărată închegare a tradiției noastre românești.
Sper că îți vei lua această sarcină. E în adevăr grea, dar, totuși, fă-o socotind-o ca pe o întreprindere impusă de conștiința unei prietenii ce trebuie să devină din ce în ce mai strânsă.
Cine știe ce va răsări din acest germene ce este revista noastră, și pe care acum îl cultivăm cu atâta drag. În ce mă privește pe mine, plănuiesc pentru după război o activitatea cu totul nouă și în stil mare.
Te rog răspunde-mi neîntârziat la scrisoarea aceasta și dă-mi un răspuns hotărât. În cazul când primești, și sper, vei găsi la d[oam]na Florian (gazda mea) un pachet pe care îl vei putea ridica.
Îți voi lăsa, de asemenea, și toate manuscrisele mele, să dispui de ele în cazul când nu mă voi mai întoarce.
Ele nu sunt de mare preț. Afară de studiul asupra lui Ibsen (care nu e terminat) toate aproape sunt vechi încercări. Nu ți le las însă pentru valoarea lor, ci pentru prietenia pe care ele ți-o vor putea aminti.
În orice caz până nu mă întorc eu nu ai dreptul să publici nimic din ele. Dacă însă m-ai vedea pe vreo listă definitivă, atunci vor deveni proprietatea ta.
Cred că ți-am spus tot ce e esențial. Cu acestea aștept nerăbdător răspunsul tău, pe care trebuie să mi-l trimiți în București.
Încă o dată, însă, te rog să-mi răspunzi cât vei putea mai curând căci la 15 c[urent] mă încorporează și trebuie să am timpul să scriu articolul de care îți spusei.
Te îmbrățișez cu toată dragostea și îți urez plăcerea de a ne întâlni și după război.
Al. Al. Busuioceanu
[Domnului Marcel N. Romanescu, Calea Unirii, Craiova; Al.Al. Busuioceanu, Strada Buzești, nr. 89, București].
Note
- Originalele acestor epistole, necunoscute, se află la Biblioteca Academiei Române din București.
- Marcel N. Romanescu ~ Ideal în Flacăra, 5, nr. 26, aprilie 1916, p. 313, col.1, sus. (Este datată ~ 1915).
- I.U. Soricu ~ Cântec în Lumină nouă, 1, nr. 6-7, aprilie-mai 1916, p. 145 și I.U. Soricu ~ Cântec în Lumină nouă, 1, nr. 8-9, iunie-iulie 1916, p. 217.
- Figurează cu acest pseudonim în cartea lui Mihail Straje ~ Dicționar de pseudonime. A fost comunicat de criticul literar Raul Teodorescu, colaborator la revista „Lumină nouă“.
- Al. Macedonski ~ Faunul în Lumină nouă, 1, nr. 4-5, februarie-martie 1916, p. 97.
Nicolae Scurtu
