AcasăCulturăIstorie literară • Câteva însemnări despre poetul Paul Constant

Istorie literară • Câteva însemnări despre poetul Paul Constant

Biografia poetului, prozatorului, publicistului și memorialistului Paul Constant (n. 29 ianuarie 1895, Craiova – m. 9 noiembrie 1981, Sibiu) se impune a fi cercetată cu mai multă atenție de către istoricii literari.

După un lung și susținut itinerar prin diferite orașe ale Olteniei și Romanaților, scriitorul Paul Constant se stabilește, definitiv, în orașul Sibiu, în anul 1921, unde rămâne până la sfârșitul vieții sale.

Se implică, aici, în viața culturală și literară, contribuie la înființarea grupării spirituale Thesis (1931) și face posibilă apariția revistei Provincia literară (1932–1934) împreună cu fratele său, Eugen Constant.

Este prezent în presa literară și culturală cu poezii, proză, teatru, articole și note publicistice.

Epistolele pe care le transcriu aici, necunoscute, au fost generate de dorința de a intra ca membru în Societatea Scriitorilor Români, în anul 1935, și sunt trimise lui I. Valerian (1895–1980), secretar general al acestei organizații.

Având publicate, până în acel moment patru cărți, care au fost receptate cu rigoare de către Perpessicius și alții, Paul Constant a fost acceptat în Societatea Scriitorilor Români.

Argumentele pe care le aduce sunt corecte și convingătoare, iar diligențele confratelui său, I. Valerian, au contribuit la împlinirea unei cerințe cât se poate de justificate.

*

[Sibiu], 27 martie 1935

Iubite domnule Valerian,

Am primit c[artea] p[oștală] a d[umi]tale și încă de atunci am fost la Cartea Românească, unde am împăcat lucrurile.

Patronul acestei librării este unul dintre rarii negustori corecți, a fost, desigur, o neînțelegere de fapte! Te rog să-i trimiți revista1, pe care el o așteaptă. Din chitanțele primite de mine am încasat trei, a căror valoare vă voi trimite în curând, poate în mai încasez și altele.

Pe aici, frăție și concordie. Am citit că în curând va fi adunarea S[ocietății] S[criitorilor] R[omâni]. Mă gândesc dacă cererea mea n-o să pățească vreo nemeritată rușine.

Cu bine și cu sănătate,

Paul Constant

[Domnului I. Valerian, București, 4, strada Agricultori, nr. 78].

*

[Sibiu, 12 mai 1935]

Str[ada] Octavian Goga, nr. 77

 Iubite domnule Valerian,

Cu ocazia unei reuniuni scriitoricești, am aflat că rezultatul cercetării de către Comitet a cererilor de înscriere în S[ocietății] S[criitorilor] R[omâni] este încheiat și cunoscut. Că s-a întocmit un tablou, în care ar fi fost trecuți toți cei îndreptățiți să fie admiși, și că tabloul ăsta stă închis în saltarul d[umi]tale.

Pus pe jeregaiul2 acestor vești, te-am căutat la telefon (și n-am reușit să te găsesc), iar acum, după cum vezi, dau drumul unui om de olac3 spre a te ruga să-mi comunici și mie vestea cea bună, pe care prin sprijinul d[umi]tale o nădăjduiesc.

Față de făgăduiala d[umi]tale de a-mi da tot concursul, te rog să nu consideri a rău faptul că revin și insist în rugămintea de a mi se face dreptatea, pe care o am, de a fi așezat în rândul colegilor mei de scris, dintre care mulți, foarte mulți chiar, cu mult mai tineri, și care au ostenit cu mult mai puțin în meșteșugul ăsta.

Vin foarte rar prin București și n-am pe nimeni altul pe care să-l rog și, mai ales, în care să mă încred: singurul ești d[umnea]ta. Și cred că-mi ești destul.

Așadar, te rog dă-mi răspunsul de care am nevoie. Respingerea cererii mele, ar însemna disprețul unei munci care n-a rușinat cu nimic breasla scriitoricească.

Îți închipui d[umnea]ta cât m-ar costa acest fapt acum către scăpatul carierei mele, în care am socotit de bună modestia și de la care nu năzuiesc decât târziu un lucru cu totul cuvenit.

Această rușine, însă, cred că n-are să mi se facă.

Rămân al d[umi]tale, cu vechea prietenie, sporită prin sprijinul pe care mi l-ai făgăduit, și în care cred.

Cu bune salutări,

Paul Constant

Note

  • Originalele celor două epistole, necunoscute, se află în biblioteca doamnei profesoare Dora Vasiliu, fiica lui I. Valerian.
  1. Trimiterea se face la revista Viața literară (1926-1938; 1941) înființată de poetul și prozatorul I. Valerian și pe care o distribuia prin librăriile din întreaga țară.
  2. Jeratec. În textul epistolei ~ forma populară.
  3. Olac ~ curier special, om de încredere. Cuvânt de origine turcă.

Nicolae Scurtu

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments