Naratoare talentată, înzestrată cu har, dar și cu o reală putere de plăsmuire și cunoaștere, în profunzime, a complexității sufletului uman, Ada Polihron a rămas, în conștiința contemporanilor, o frumoasă speranță.
Istoriile și dicționarele literare nu o înregistrează, iar rarele informații despre prezența sa, cu schițe și nuvele, în unele reviste și ziare din perioada interbelică, le datorăm prozatorului, publicistului și eseistului Demetru Iordana1 (n. 20 martie 1918, Slatina, jud. Olt – m. 15 martie 1979, Slatina), restituit și repus în circuitul valorilor literare de poetul, publicistul și cărturarul Dumitru Sârghie.
În substanțialul articol – O scriitoare de nădejde. Ada Polihron, tânărul confrate Demetru Iordana analizează, cu discernământ critic, o schiță, Întoarcere…2, publicată în revista Universul literar și o nuvelă, Foame, imprimată în ziarul Timpul, în pagina literară, în două numere consecutive.
Eseistul Demetru Iordana relevă, în sintagma convingătoare, analiza psihologică, puterea de pătrundere și înțelegere a unor situații, caracterul reflexiv și o anume finețe narativă care captivează.
Ada Polihron, o tânără foarte instruită, ce acumulase o sumă de lecturi, conștientiza că epica poate provoca mutații estetice binefăcătoare, totodată și formatoare în același timp.
Ada Polihron reprezintă o „necunoscută“ a epicii românești, ce se impune a fi integral restituită, iar, recent am identificat încă o colaborare3 a scriitoarei din ținutul Oltului.
*
O scriitoare de nădejde: ADA POLIHRON
În literatura noastră feminină, care de la o vreme numără scriitoare cu talente și cu nume consacrate, d[omnișoa]ra Ada Polihron vine cu o lume a ei, cu un „eu“ al său, cu o concepție a sa despre viață și despre lume, care dau încă de pe acum contur unei personalități literare interesante. Decepțiile adânci pe care le citim în rândurile și mai ales printre rândurile schițelor și nuvelelor sale, tipărite prin diversele reviste și ziare ale zilei, sunt un fel de garanție morală a bagajului de experiențe sufletești și sociale, pe care ni-l aduce această scriitoare tânără. Adevăratul scriitor începe de la decepții înainte. Pentru ca cineva să poată scrie așa fel, ca să exprime eternul omenesc și adevăratul uman nepieritor, trebuie neapărat ca suferințele sufletești ale acelui scriitor, din acute să devie cronice. Altminteri, nici măcar un petec de azur n-ar putea să fie exprimat și transfigurat până la ceea ce se cheamă artă.
D[omnișoa]ra Ada Polihron izbutește să-și transfigureze sentimentele și viața interioară, deci izbutește să facă artă. Un scepticism firav și o ușoară ironie amară ne asigură că propriile sale zbuciume sunt dominate de conștiința sa artistică.
Arta mare este aceea care dă expresie marilor adevăruri ale vieții, adevăruri pe care nu le poți cunoaște decât prin sentimentul tragic al lor. Marele artist, este acela care se străduiește să dea expresia cea mai potrivită diferitelor adevăruri psihologice pe cari i le relevă sentimentul tragic al vieții. Este ceea ce încearcă să facă, cu șovăielile și stângăciile de rigoare, dar și cu seriozitatea și candoarea care-i stau atât de bine, d[omnișoa]ra Ada Polihron.
În schița sa Întoarcere…, publicată în Universul literar, d[omnișoa]ra Ada Polihron taie din autobiografia sa psihologică, și socială, ca să zicem așa, un fragment de o conciziune, de o prospețime și scurt, atent, precis, de o limpezime de cristal, d[omnișoa]ra Ada Polihron își întoarce privirile retrospectiv și însuflețește un colț din viața școlară, cu ștrengăriile, capriciile, și farmecele ei, pentru ca s-o pună, cu o vie undă de nostalgie, în contrast cu o altă latură a vieții, aceea a luptei pentru existență, aceea a dragostei dezamăgite.
Este o măiestrie în schița asta care nu-ți poate scăpa din vedere dacă o citești cu atenție. Fără patetic zgomotos, cu discreția specific feminină, cele două laturi ale vieții sunt așezate față în față fără să observi, fără o tranziție marcantă, și aici se relevă abilitatea tehnică a d[omnișoa]rei Ada Polihron. Acesta este unul dintre meritele sale. Pentru că arta este și tehnică nu numai expresie. Expresia lipsită de tehnică este ca un mugure desprins de pe creangă: se ofilește și cade. Expresiei îi trebuie un suport – și acesta e tehnica, așa cum pentru mugure e creanga. Ceea ce-i lipsește schiței Întoarcere… pentru a fi puternică și zguduitoare, este adâncimea. Dar adâncimea talentului nu este o dimensiune care se poate căpăta voluntar, și repede, ci numai în măsura în care artistul își pătrunde și își interpretează propriile experiențe, căutându-le sensul uman, iar pentru ca procesul acesta să se desfășoare în toată amploarea lui, trebuie timp. D[omnișoa]ra Ada Polihron încă nu și-a desăvârșit acest proces interior. Așteptăm însă cu încredere viitorul.
În nuvela Foame tipărită în două numere consecutive ale ziarului Timpul, d[omnișoa]ra Ada Polihron face un pas mai departe și mai adânc, rămânând totuși suspendat cu el deasupra marilor adâncimi. Dar o altă calitate ni se relevă aici, surprinzător: analiza psihologică. Este de o perspicacitate și precizie care te fac să speri într-o artă psihologică de mare valoare. Ne îngăduim să cităm aici un fragment pentru a ilustra acest dar prețios, de care nu știm dacă scriitoarea este pe deplin conștientă:
„Zbuciumul mă obosise și deodată n-am mai simțit nimic. Mi se lăsase în suflet pacea odihnitoare a indiferenții. În momentul acela, cred că orice ar fi venit peste mine n-ar fi fost în stare să mă emoționeze. Și trăznetul și moartea puteau să-mi apară înainte și tot nu m-ar fi făcut să tresar. Mă gândeam la mine cum te gândești la o altă persoană, străină cu totul, sau care a murit demult. Un dispreț, pentru tot ce mă înconjura, pentru toți cei care mă înconjurau, gonise din sufletul în care până atunci domnise furtuna, orice revoltă; un dispreț mai ales pentru ființa asta de carne, care mă chinuia, șterse totul. Nu doream decât să dorm“. (Foame).
Cu asemenea daruri, poate înnăscute; poate câștigate, d[omni]șoara Ada Polihron ne solicită atenția și ne îndeamnă să nădăjduim într-un destin literar de primul rang.
Demetru IORDANA
Note
- Demetru Iordana ~ O scriitoare de nădejde: Ada Polihron în Pământul, 12, nr. 243, 15 – 31 octombrie 1943, p. 4, col. 1 – 2, (Vitrina).
- Ada Polihron ~ Întoarcere… în Universul literar, 52, nr. 7, 10 martie 1943, p. 6.
- Ada Polihron ~ Ora de gospodărie în Universul literar, 52, nr. 9, 30 martie 1943, p. 5.
Nicolae Scurtu
