AcasăCulturăIstorie literară • Dumitru Caracostea și Dem. Theodorescu în inedite epistole

Istorie literară • Dumitru Caracostea și Dem. Theodorescu în inedite epistole

Încă dintru început se impune să precizez că Oltenia, ca perimetru istoric, social, cultural și, mai ales, literar, a contribuit la augmentarea spiritualității naționale cu o sumă importantă de autori, opere și înfăptuiri din cele mai semnificative.

E cazul celor doi scriitori, Dumitru Caracostea (1879–1964), pornit din Slatina spre a deveni unul dintre cei mai însemnați istorici și critici literari, precum și cel al lui Dem. Theodorescu (1888–1946), care plecând din Roești, județul Râmnicu-Vâlcea, izbutește să se impună, în proza interbelică, prin trei romane și, firește, printr-o prodigioasă activitate publicistică, apreciată de marii cărturari ai epocii.

Din motive ce nu cer explicații, acești scriitori, de o calitate excepțională, sunt marginalizați, izolați și, uneori, izgoniți, din ignoranță, din locul ce li se cuvine de drept.

Opera lor, vastă și temeinică și de o valoare cu totul specială, nu este cunoscută specialiștilor și nici publicului inteligent și cultivat.

Cele câteva sugestii privind opera și posteritatea lui D. Caracostea și Dem. Theodorescu mi-au fost sugerate de existența unor epistole necunoscute ale celor doi scriitori olteni existente în fondurile Bibliotecii Academiei Române.

Impresionează, ab initio, și în una și în alta, stilul reverențios față de Nicolae Iorga, care în mai 1931 împlinea jumătate de secol de existență și care, până atunci, avea o imensă operă.

În cea de a doua epistolă, pamfletarul incisiv și polemistul necruțător Dem. Theodorescu, emoționat de cronica radiofonică a lui Perpessicius privitoare la romanul Robul, își exprimă gratitudinea față de gândurile acestui benedictin, care printre altele, menționează: „O elevație continuă, crispantă până la halucinare, o nobleță de ton, o reumanizare, o beatificare mai curând a unor nevoi și dureri de pe toate caldarâmurile.“

*

[București], 2 aprilie [1]931

Mult stimate și iubite domnule profesor,

Vă mulțumesc din toată inima pentru frumosul dar. Va rămâne podoaba casei mele și-l voi lăsa copiilor mei cu gânduri și îndemnuri pe care, dacă Dumnezeu îmi va da timpul și liniștea, aș fi fericit să le vedeți din fapta mea.

Dar mai ales vă mulțumesc nesfârșit pentru un lucru: pentru că mi-ați dat fericirea de a vă înțelege, în totalitatea sufletului dumneavoastră.

Nicolae Iorga de abia începe să fie o actualitate pentru noi.

Din multele lucruri de care eram plin și n-am putut să le spun [i]eri este unul cuprins în cuvintele lui Vlădica Ion către Mihai: Iubirea noastră este cea mai mare dovadă / Că mergi pe drumul care ți-i arătat de sus.

Caracostea

*

[București], 28 ianuarie [1]937

Scumpe prieten,

Cum să-ți mulțumesc pentru generozitatea și frumusețea cu care te-ai ocupat aseară, la Radio, de cartea mea1?

Simpatia critică și bunăvoința deslușitoare (în care cred că însuși clocotul d[umi]tale de creator s-a înfrățit cu Robul, cu stăruința suferitoare și gravă ce l-au zămislit) sunt pentru mine titluri mari de prestigiu și de rezistență viitoare.

Îți mulțumesc, Dem. Theodorescu

P.S.

Tare m-aș bucura să stăm de vorbă. Cum să facem? Eu am telefon ~ 4.12.17. Vrei să-mi dai o întâlnire?

Note

  • Originalele acestor epistole necunoscute se află la Biblioteca Academiei Române din București. Corespondență Nicolae Iorga. Volumul 363, f. 228r–229r și S/25 MXLVII.
  • · Pe epistola trimisă de Dem. Theodorescu, în partea stângă, sus, Perpessicius menționează cu pix roșu Șacalul. Așa era apelat de unii prieteni.
  1. Perpessicius ~ Dem. Theodorescu ~ Robul în Opere. [Volumul] 7. Mențiuni critice. [Ediție îngrijită de Dumitru D. Panaitescu]. București, Editura Minerva, 1975, p. 326–328.

Nicolae Scurtu

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments