Bibliografia publicistului, romancierului, traducătorului și memorialistului Dem. Theodorescu (1888–1946), din Roești, județul Vâlcea, se completează cu una dintre cele mai edificatoare epistole trimise lui Tudor Arghezi, aflat, cum se știe, într-un nesfârșit conflict de idei cu Nicolae Iorga și cu unul dintre cei mai apropiați gazetari din preajma sa, Nicolae Georgescu-Cocoș de la ziarul Neamul românesc.
La un moment dat, N. Iorga, exasperat de atacurile greu suportabile ale lui Tudor Arghezi, îl trimite pe Nicolae Georgescu-Cocoș să ceară „pace“ și să încheie un acord de liniște.
În această „afacere… literară“, cum elocvent o numește Tudor Arghezi, într-o notă din revista Bilete de papagal, se publică și epistola lui Dem. Theodorescu, din 30 ianuarie 1938, în care autorul romanului Robul, prieten al poetului de la Mărțișor, mediase acest pact la cererea lui Nicolae Georgescu-Cocoș.
Dintr-o nedorită imprudență, Nicolae Georgescu-Cocoș încalcă această înțelegere și Tudor Arghezi se vede nevoit să reia șirul polemicilor deloc agreabile. Începe cu o apariție insolită, Literatura de scandal, ce aparține lui Nicolae Georgescu-Cocoș, prefațată de N. Iorga și tipărită în Editura Universul a lui Stelian Popescu.
Cei trei, Nicolae Georgescu-Cocoș, N. Iorga și Stelian Popescu, primesc una dintre cele mai necruțătoare lecții de estetică și morală din partea magului de la Mărțișor.
Epistola „regăsită“ a lui Dem. Theodorescu este, de fapt, un excepțional document de istorie literară, care întregește imaginea unui literat asupra căruia e necesar să se revină cu tot mai multă rigoare și consecvență.
*
[București], 30 ianuarie 1938
Stimate domnule Arghezi
O datorie de cinste și de prietenie mă îndeamnă să intervin, chiar nepoftit de d[umnea]ta și, iartă-mă, fără nici o plăcere, în discuția iscată asupra fostului scurt armistițiu dintre d[umnea]ta și dușmanii artei d[umi]tale.
Lasă-mă să depun numai ca martor, fără vreun adaos de necaz propriu, – oricât de legitim ar fi! Fapte, numai fapte.
Într-o seară, acum vreo două luni, am fost chemat la telefon de d[omnul] Georgescu-Cocoș, cunoscutul dușman al poeziei și prestigiului d[umi]tale.
Mi-a spus:
– Dragă prietene, ai citit ultimul articol din Cuget clar al profesorului? E, acolo, o frază pe care am reprodus-o în Neamul românesc și care înseamnă o adevărată propunere de pace… Spune-i, mă, lui Arghezi, care are talent, fir-ar al dracului! să-l citească și să tragă consecințele…
– Ce fel de consecințe ai vrea? întreb eu.
– Întâi să nu ne mai înjure…
– Uite, dragă Cocoș, eu mă simt în măsură, bizuit pe vechea mea amiciție cu Arghezi, să obțin de la el o încetare a ostilităților. Dar, cu o condiție: să-l lăsați și voi în pace.
La care vorbe, d[omnul] Cocoș mi-a răspuns, repetându-mi de câteva ori.
– Îți dau cuvântul meu că eu nu-l voi mai înjura pe Arghezi.
Ți-am comunicat această convorbire și m-am bucurat să te văd convenind la o propunere pe care eu, – prins între respectul ce am pentru profesorul Iorga și între iubirea ce mă leagă de arta și viața d[umi]tale așa de aspru trăită – mă cinsteam s-o sărbătoresc pentru însăși demnitatea scrisului românesc în genere.
Apariția unui număr din „Bilete de papagal“ a doua sau a treia zi după ce am transmis d[omnu]lui Cocoș adeziunea d[umi]tale – număr în care se continua dureroasa polemică – mi-a adus plăcerea unei noi convorbiri cu directorul secund al Neamului românesc pentru a mi se atrage atenția că „Arghezi nu se ține de cuvânt“.
I-am explicat d[omnu]lui Cocoș că numărul din „Bilete de papagal“ în discuție era imprimat în ziua când s-a încheiat ceea ce mi-am îngăduit să numesc cu un termen diplomatic destul de uzual azi: „gentlemen’s agreement“1.
Și în adevăr, după aceea a urmat pace. Nici Neamul românesc nici Bilete de papagal n-au călcat pactul acesta de gentilomie literară până acum câteva zile.
Calitatea de martor, pe care mi-o asum și o împlinesc cinstit, trebuie să se oprească aici. Ce urmează ca întristare personală pentru mine, nu are însemnătate decât în măsura în care ar umbri, fie și o clipă, încrederea d[umi]tale în vechea mea prietenie devotată.
Dem. Theodorescu
Note
- Această epistolă se transcrie din revista Bilete de papagal, nr. 32, vol[umul] 4, 1938, p. 623–624.
- Acord, înțelegere verbală care nu are consecințe juridice, ci creează numai obligații morale între părți.
Nicolae Scurtu
