Tânărul liberal Florinel Janu Firoiu, specializat în drept privat, deci un bun cunoscător al legilor, s-a hotărât să se întoarcă acasă, la Gura Padinii. Astăzi, împreună cu familia sa frumoasă, el se ocupă de creșterea animalelor. Om cultivat, patriot și cu dragoste față de comuna sa natală, dar și adept al interesului comun, Florinel Firoiu a candidat, la cea din urmă campanie electorală, pentru fotoliul de primar al localității, venind în întâmpinarea electoratului cu un nou mod de gândire, atât din punct de vedere administrativ, cultural, social, cât și economic și educativ.
Din nefericire pentru locuitorii acestei localități, harnici, frumoși la suflet și la gând, din cauza uneltirilor suburbane ale actualului primar, el a ratat cu puțin acest deziderat.
Avea de gând să schimbe imaginea comunei Gura Padinii, pe ideea celebră a lui Lucian Blaga, care spune: „Veșnicia s-a născut la sat…”, însă, după cum am constatat cu toții, chiar pe pielea noastră, oamenii morali, inteligenți, studioși și patrioți, nu au loc în acest planificat mecanism de spălare a creierelor, practicat, cu succes, de partidele noastre de toate zilele.
S-a născut la Corabia, județul Olt, la data de 13 august 1981. Tatăl său, Eugeniu (Gelu), lucra, la acea vreme la IELIF Corabia, iar mama, Mioara, la Ocolul Silvic Corabia, secția de împletituri. Clasele I-VIII le-a făcut în localitatea natală, iar liceul la Craiova, la Grupul Școlar CFR, profil Telecomunicații. Între 2001-2005, a urmat cursurile de zi ale Facultății de Drept din cadrul Universității din Craiova pe care a absolvit-o cu Diplomă de Licență, în sesiunea iulie 2005. Lucrarea de licență pe care a prezentat-o a avut ca temă, aspecte de drept penal, respectiv „Probleme teoretice și de practică judiciară, privind infracțiunea de ultraj contra autorității (art. 239 cod penal 1969)”, coordonatorul lucrării fiind d-l prof. univ. dr. Horia Diaconescu.
De asemenea, tot în cadrul Facultății de Drept, în 2007, a absolvit un Masterat, cu durata de doi ani, specializarea Drept privat. Tema lucrării de disertație a fost „Hotărârile judecătorești”, avându-l ca îndrumător pe d-l prof. univ. dr. Sorin Ionescu, Decanul facultății, la acea vreme.
Practic, în această perioadă, a făcut tranziția, „suceala” cum îi zice el, de la ramura de drept public, în special dreptul penal, către care se aplecase, în ultimii doi ani de facultate, către ramura de drept privat, devenind un „civilist”.
În 2007, a debutat în profesie, având funcția de consilier juridic la SC Carpatica Asig SA, Sucursala Oltenia din Craiova. Succesiv, a mai lucrat tot consilier juridic, în grupul de firme Millenium (operațiuni bancare și de leasing), precum și în grupul de firme Dumagas (transport rutier de mărfuri, vânzări și service de camioane). Începând cu 2013, până anul 2020, a fost consilier juridic, în cadrul Primăriei Comunei Gura Padinii.
În 2008, s-a înscris în Colegiul Consilierilor Juridici Dolj, iar începând din 2011 a fost consilier juridic definitiv, cu drept de a pune concluzii la instanțele de orice grad: Judecătorie, Tribunal, Curtea de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție.
În prezent, se ocupă, împreună cu familia, de un proiect început în 2014: creșterea animalelor. Întoarcerea în satul natal, în vara anului 2012, la origini, nu este, așadar, pentru el o vorbă mare, ci un mod de viață.
Domnule Firoiu, cum ați trecut de la fascinația Dreptului, la văcărie?
În 2012, când m-am întors de la Craiova și m-am retras la țară, aveam deja o văcuță! Primită cadou de la o mătușă din Banat… Văcuța primită cadou era un metis de Simmental. Noi am fost mulțumiți de laptele pe care îl dădea, vițeii erau „îmbrăcați” destul de frumos în musculatură… Ne-am hotărât să le înmulțim!
Atunci, verișorul de la Banat, care îmi făcuse cadou văcuța, mi-a spus să fac montă artificială cu tauri de Simmental și vor ieși din ce în ce mai performanți.
I-am urmat sfatul și, deja în 2014, aveam patru vițele! La momentul acela mi-am luat și aparat de muls. Ele sunt destul de productive, pentru igiena mulsului și eficiența. Mai ales că mulsul automat relaxează animalul, față de musul la mână.
Le-am înmulțit! Anul trecut deja aveam 10 capete. Ușor, ușor am început să producem o brânzică, un lapte… Pentru noi, în casă, am mai făcut și un iaurt.
Când intri pe procesare mai largă îți trebuie anumite condiții deocamdată nu le am pentru o procesare mai mare, dar un minim îl putem asigura cu condițiile actuale.
În momentul de față, avem nouă capete.
Unul dintre caracterele acestei rase, pe lângă producția bună de lapte și carne, este docilitatea. Și elvețienii și nemții urmăresc această caracteristică la taurii din această rasă. Această rasă are un lapte foarte bun, o calitate excelentă…
Am selecționat și am montat cu cei mai buni tauri! Nu m-am uitat cât a costat materialul seminal…
Vreau să urmez un curs de însămânțător artificial, pentru a nu mai putea depinde de doctorul veterinar. Doctorul veterinar e un tip super de treabă, dar omul acoperă o zonă foarte largă. Mi s-a întâmplat, când aveam vaca de montă, să fie plecat la o cezariană, ceva de unde nu putea pleca. Și de aceea am zis să fac acest curs pentru a nu mai depinde de dumnealui. La dumnealui să apelez la chestiuni care mă depășesc. Dar ce pot să fac eu, să fac eu…
De la profesia mea de bază, până la văcărie sunt ani lumină. Dar fiind fiu de țăran, crescut cu animale, nu mi-a fost greu să trec de la profesia de jurist la creșterea animalelor. Practic m-am regăsit, mi-am regăsit pasiunea…
E bine să ai o văcuță pentru un lapte pentru copii, o brânză pentru consumul casei… În momentul în care m-am retras la țară, nu aveam copii. Acum am două fete, una de nouă ani, una de șase ani… A fost un joc al sorții…
Afacerea cu vaci de lapte nu este deloc ușoară. Puțini sunt cei care reușesc nu doar să crească văcuțele, ci și să facă pasul următor, spre procesare. Cum stați la acest capitol, care, în fapt, aduce plus-valoarea?
În momentul de față producem, bineînțeles, lapte, brânză (telemea și proaspătă) și, ceva timp, cașcaval.
Cașcavalul se face după o rețetă elvețiană, dar cu ingrediente românești. Cașcavalul e un timp de brânză maturată până la minim 40-45 de zile. Ca și vinul, cu cât e mai vechi, e mai bun. Laptele are o microfloră specifică și acea microfloră, în procesul acesta de învechire, cu cât trece mai mult timpul, cu atât își exprimă valențele de miros și de gust. Dacă un cașcaval are 40 de zile, e bun! Dacă are 100 de zile, e și mai bun, dacă are un an, e extraordinar.
Unde vindeți produsele și ce clienți aveți?
De vândut, vând în sat aici și în împrejurimi! Mai am câțiva clienți pe la Craiova, foști colegi de liceu, de facultate… Cantități modeste… Cașcavalul l-am denumit Roată de Gura Padinii. O brânză maturată pe care am denumit-o după tradiția franceză, conform căreia trebuie să denumești produsul după locul unde este produs. Deci Roată de Gura Padinii sau Gruyère Oltenesc… Gruyère e un oraș în Elveția cu sute de ani în spate de tradiție, de producție cu zeci de mii de tone.
În viitor, sper că nu foarte îndepărtat, voi face o cameră specială pentru procesare unt, smântână. Trebuie un spațiu adecvat de lucru, spațiu de depozitare… Poate voi accesa un proiect pe fonduri europene unde se punctează foarte bine partea de procesare.
Război la graniță, secetă, agricultura României – la pământ, guvern de umplutură, așa ca frăția PSD-PNL să-și acopere sinecurile – iată atmosfera generală, în care dumneavoastră vreți s-o faceți pe micul capitalist român… Cum faceți față?
Anul acesta este extrem de greu, pentru că producția vegetală e slabă. Fiind an secetos de la lucernă am luat doar două coase… În alți ani luam și patru coase. Avem noroc, deocamdată, că aici, la Gura Padinii, avem o pășune foarte bună, jos, în luncă.
În momentul de față, nu am asigurat furajul pentru iarnă. Va trebui să mai cumpăr… Prețurile au crescut în toate domeniile. Avem noroc cu această pășune, pentru că în alte zone din țară unde pășunile sunt pârjolite. Cât despre politică, prefer să nu răspund la provocări.
Este văcăritul o profesie liberală?
Cât timp îmi fac eu programul, cât timp îmi organizez managementul și munca, pot să spun că e o profesie liberală.
Cum se află comuna Gura-Padinii, în viziunea și mentalitatea juristului titrat care sunteți, transformat în crescător de vite, în raport cu imaginea pe care o aveați în copilărie?
Satul îmbătrânește… Foarte puțini tineri rămân la țară. Majoritatea au plecat fie în străinătate, fie către marile orașe. Până la urmă, e un trend normal. În măsura în care agricultura nu se mai face ca pe vremuri de către toți cei din sat. 90% dintre ei și-au arendat terenurile. Cei care puteau asigura forța motrice și continuitatea satului au plecat și copii nu mai vin din urmă. Acum sunt 7-8 copii într-o clasă.
La ultimul recensământ, în Gura Padinii, au fost numărate aproximativ 1700 de persoane, acum dacă mai suntem 1300 ar fi bine.
Acum 20 de ani, la noi în comună, erau 700 de vaci, 2000-3000 de oi și capre. Acum dacă mai sunt 30 de văcuțe și 200-300 de oi și capre.
Să ai putere să muncești, să crești animale, pentru că, se știe, cerințele pentru produsele acestora există.
Dumitru Sîrghie
Felicitari, Florin !!!