Kalashnikov AK-101

A bătut gongul nimicirii ultimei speranțe,
al bestializării omului de către om…
Ca un cireș înflorit în această primăvară întârziată,
copilul copilului meu privește matur
la căderea noastră din istorie,
la agonia moralității și a existenței neamului românesc,
la disperarea tatălui său și a tatălui tatălui său.

– Oprește, Doamne, spune el, masacrul acesta necruțător,
curăță neghina care ne sufocă grâul,
apără-ne pădurile de topoarele urmașilor lui Attila,
reprețuiește, Doamne, umanitatea din ochii săracului,
al săracului cu duhul și al săracului lipit pământului…

Oprește, Doamne, agresiunea românului de a trăi,
dă-ne din nou apă în fântâni,
înviază toate privighetorile moarte de nostalgie,
înverzește-ne iarba otrăvită,
pune punct acestui capitalism darwinian,
acestor nimicitoare saturnalii,
în care dansează, pe trupurile noastre, criminalii!

Gata, Dumnezeule, cândva blând și înțelept,
stai strâmb, într-o dungă, dar judecă drept:
ai dat destul cui nu trebuie,
ai stricat, de-a pururi, echilibrul,
ai dat, Doamne, timpul în mâinile lor,
ca să ne controleze viața,
ai adâncit necontenit prăpastia dintre cele două lumi,
dintre ei și noi, Doamne al tuturora…

Pentru nemurirea câtorva tâlhari,
ai menit moartea multor oameni de rând,
normali, triști, credincioși și buni plătitori de taxe și impozite,
iubitori de Neam și de Țară, Doamne,
Nătângi și fraieri de iubitori…
 
Ajunge, Părinte! Bunul-simț se răstește la Tine:
– Stai jos și arată-ne Calea,
spune-ne Adevărul și ocrotește-ne Viața,
fiindcă, singura noastră armă, Doamne,
adică, singura noastră sursă de existență,
adică, mântuirea noastră
este Iubirea,
așa cum ai propovăduit-o Tu, la facerea lumii.

Renaște-ne, Părinte,
proclamă un nou început,
spune-ne ce avem de făcut,
până nu-i prea târziu,
și înainte ca noii rusofoni, cocoțați în fruntea bucatelor,
la București și pretutindeni în țară,
să apeleze la fratele lor mai mare,
Nebunu’ –
Kalashnikov AK-101 

Dumitru Sârghie