Ne-am așezat la masa tăcerii
Să vorbim despre doi
Cu capul plecat în dorul durerii
Al durerii tăcute din noi.
Și dorul vorbește într-una
Ce greu i-a fost fără tine
Vorbește ușor și minciuna
Uitată de tine la mine.
Ne-am așezat la masa tăcerii
Și-am vorbit câte-n-lună și-n stele
De vorbit și simțit am fost una
Au fost doar șoaptele mele.
Luminița, București
Masa tacerii, dorul si minciuna fac “obiectul” acestei minunate poezii, in care Luminita incearca sa ne sopteasca despre “durerea tacuta din noi”. Foarte frumos!
Interesanta. Sunt sigur ca ae ceva de spus. Bravo