Print this Post


    LIANA MANDU și eterna poezie a iubirii

    Spunea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi, să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire. Rădăcina interioară să fie din cea a iubirii, căci, din această rădăcină, nu poate ieși decât binele!”  Asta face poeta Liana Mandu din Colibași, prin poezia sa: iubește cu rafinament, cu discreție, cu grație… Valorile și statornicia se nasc din iubire, viața însăși e iubire în sine… Până și suspinul omului e din iubire… Înfruntând obstacolele vieții, Liana Mandu penetrează transcendentul, privind dincolo de orizont, și culegând poemele luminii. Acele poeme create de Dumnezeu la Facerea lumii, pe care ea le rafinează prin sita propriului suflet și ni le redă nouă, muritorilor de rând… Felicitări, Liana!

    Dumitru Sârghie

    IUBIREA ESTE TOTUL!

    Respect tăcerea, taina și misterul,
    Copacul și statornicia lui,
    Respect cuvântul dat și adevărul,
    Durerea din suspinul omului.

    Dar reverență-adâncă-i fac Iubirii,
    Și toate la picioare i le-aștern.
    Doar ea dă sens și hrană viețuirii,
    Doar ea deschide porțile-n Eden.

    Ca niște muribunzi ne ducem traiul,
    Când sufletul-pereche nu-l găsim,
    Suntem ca pasărea ce-și pierde graiul,
    Ca rugăciunea făr-al ei “amin!”.

    Iubesc Iubirea și-i respir fiorul,
    Ea e copacul și statornicia lui,
    E taina, e tăcerea și e dorul,
    E  dulcele suspin al omului!…

    OMUL, DAC-AR FI IUBIRE

    De-ar ști OMUL să privească
    Dincolo de orizont,
    Nepătrunsul să-l cunoască,
    Iubirea ar strânge-o-n cont
    Și-ar plăti cu ea factura
    Unei vieți îndestulate,
    Străină i-ar părea Ura,
    Bucurându-se de toate!

    De-ar ști OMUL să respire
    Bunătate și iertare,
    Să-nconjoare cu iubire
    Piatră, pom, gâză ori floare,
    Gândului să-i dea credința
    Îmbrăcată-n nestemate,
    N-ar cunoaște Suferința,
    Bucurându-se de toate!

    De-ar ști OMUL să iubească
    Taina ce îl înconjoară,
    De-ar ști sufletul să-și crească
    Dăruind, fără să ceară,
    Ar străbate în zbor zarea,
    Pragul către Nemurire,
    N-ar cunoaște Întristarea
    OMUL, DAC-AR FI IUBIRE!

    GÂNDURI ÎN EPIDEMIE

    Norii își prelungesc popasul,
    Pe-ai lumii umeri apăsând,
    Norocul își întoarce pasul
    Ușor, in zare dispărând.

    Aceeași zi e-n calendar,
    Și-n suflete tot mai răcoare,
    Viața fără itinerar
    E-o flacără de lumânare.

    Cum ni s-a risipit avântul,
    Ca puful alb de păpădii!..
    Pe buze tremură Cuvântul,
    Din suflete tot mai pustii.

    Împărtășim aceeași vină
    De-a nu ne fi iubit de-ajuns.
    Îndepărtați de-a Sa Lumină,
    Ne-apropie de din nou Iisus.

    Vom sta din nou, netemători,
    Tâmplă fierbinte lângă tâmplă,
    S-or naște-n noi sfinte valori,
    Din tot ce astăzi ni se-ntâmplă.

    Iubite, vom străbate zarea,
    Porni-vom spre nemărginire,
    Justificându-ne plecarea
    Cu Declarații… de iubire.

     

     

     

    Permanent link to this article: https://linia1.ro/liana-mandu-si-eterna-poezie-a-iubirii/

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *