Cărturarul Petre Țuțea spunea că Iisus Cristos s-a născut la Găești… Cu ceva timp înaintea sa, alt român glorios, Vintilă Horia, cel care a fost galonat cu Premiul Goncourt, la Paris, a scris monumentala carte „Dumnezeu s-a născut în exil”. Păstrând proporțiile, cu câțiva ani în urmă, la Festivalul „Romeo și Julieta la Mizil”, eu mi-am permis să scriu într-un catren, dedicat orașului lui George Ranetti, că Dumnezeu s-a născut la Mizil. Doar pentru ideea aceasta, ar fi trebuit să iau un premiu… N-a fost să fie, însă Dumnezeul meu mizilean a avut grijă, ulterior, să iau marele premiu la poezie, ceea ce nu e de ici de colo…
De ani buni de zile, capitala umorului și poeziei românești, Mizilul, a reușit să reunească, în leagănul respirației sale spirituale, ca s-o parafrazăm pe Herta Müller, marile capete încoronate ale literaturii, artei, în general dar și ale științei și jurnalisticii românești, sub semnul deja celebrului festival, care a depășit demult granițele „patriei noastre bune, populare și române”, ca să nu-l uităm nici pe celebrul nostru despatriat, Paul Goma.
Sufletul viu al acestui festival, dragi cititori, este reprezentat cu onoare de doi profesori eminenți ai Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu”, din acest orășel greu de glorie literară: Victor Minea și Laurențiu Bădicioiu. Doi dascăli exemplari care, iată au pus la cale, ca doi profesioniști recunoscuți în arta organizării de evenimente de largă respirație culturală, sărbătorirea Centenarului celebrului liceu, care a dat țării și lumii atâtea personalități.
Profesionalismul didactic al celor doi magiștri este completat de patriotismul lor autentic, pe care nu-l strigă în piața publică, ci îl pun în slujba comunității, ca fii ai Mizilului, și în slujba culturii românești, ca buni români.
Oricâte probleme personale ar avea, un dascăl adevărat nu-și refuză gândul curat, acela de a fi un apostol pentru învățăceii săi, pentru pruncii neamului, exact ca-n „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga. Indiferent de conjuncturile sociale și politice, etica dascălului născut și nu făcut este subordonată moralei de a fi luminător de cale. El dascălul, este purtătorul acelei emoții rare care generează convingerea că, peste ani, discipolii săi își vor aminti cu drag și respect despre persoana sa, pe care o vor așeza în partea de primăvară a inimii lor.
Așa îi văd eu pe cei doi profesori ai Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu”, ca pe doi patrioți (știu că risc anumite ironii utilizând cuvântul patriot), doi profesori de școală adevărată care, alături de colegii lor, la fel de instruiți și de patrioți, duc mai departe faima acestui lăcaș de educație emblematic.
LA MULȚI ANI!, tuturor elevilor și profesorilor Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu” felicitări celor doi profesori pentru inima lor mare, felicitări autorităților mizilene, care își respectă cadrele didactice și încă mai cred că, prin educație și cultură, o nație poate fi salvată.
Dumitru SÂRGHIE
