Când un copil se naște cu tată necunoscut, se zice că se naște din flori. Splendidă expresie, prin care geniul poetic al poporului nostru asemuie iubirea cu florile ce cresc libere pe câmp. Așa și cu iubirea electoratului român față de candidații care i se perindă acum prin fața ochilor: o iubire liberă, crescută în voie ca flora spontană pe un câmp al neostoitei speranțe de mai bine. Că de-aia se numesc libere, alegerile, într-un sistem democratic: alegătorii sunt liberi să se prezinte sau nu la vot și să aleagă pe cine vor. Iar cine se prezintă la vot și pune ștampila în dreptul preferatului său, în niciun caz nu se poate spune că o face din ură. Nu se poate ca măcar un strop de iubire să nu-i anime gestul. Este vorba însă de o iubire ca dintre două persoane necăsătorite. La 26 de ani de la nașterea democrației în țara noastră, electoratul român încă mai cochetează cu această fată frumoasă, care este democrația, și nu îndrăznește să o ceară în căsătorie. Se înțelege că toți aleșii săi sunt precum copiii din flori, născuți în afara unei legături oficializate. Despre orice primar care va fi ales pe 5 iunie vom putea spune, așadar, că este copilul din flori al democrației românești, originale. Cu atât mai mult, despre viitorul primar al municipiului Caracal, Liviu Radu, a cărui profesie de medic a făcut ca viața sa să împrumute, la propriu, mult din frumusețea și gingășia florii.
Suntem o națiune de sadici, ar conchide cineva grăbit să generalizeze, cu gândul la faptul că, în multe localități, oamenii abia așteaptă să scape de vechii primari. Suferința dușmanului ne atrage precum un spectacol în sine, ne place să-l vedem pe dușman îngenuncheat, incapabil de a se mai apăra, redus la neputință. Și nu este o trăsătură românească. Din toate timpurile și spațiile, spânzurătorile, arderile pe rug, execuțiile în orice fel au atras mulțimi de curioși. Criminali, tâlhari, trădători plăteau pentru faptele lor inumane, iar oamenii asistau la execuția lor ca la un spectacol. Iar televiziunile din ziua de azi exploatează la maximum această slăbiciune omenească. Mai țineți minte cu câtă iscusință au știut ele să ne țină conectați toată ziua la momentul în care Adrian Năstase urma să fie luat de acasă și dus în arest? Nici nu vreau să mă gândesc de pe acum la grandiosul spectacol al arestării lui Traian Băsescu, dacă așa ceva se va pune în scenă vreodată.
Păstrând proporțiile, cei care în 5 iunie vor urca pe eșafodul electoratului vor fi acei primari care i-au înșelat pe alegători, care au abdicat de la orice angajament în slujba comunității, care, odată văzându-se în vârful piramidei, au uitat să mai și coboare, lăsându-i cu ochii în soare pe cei care i-au ales. În acest sens, un exemplu cât se poate de elocvent ar fi actualul primar al Caracalului, acest Ciocăzan care a făcut ca ultimii patru ani să rămână ca niște file albe în istoria contemporană a municipiului care nu poate uita că a fost cândva capitală de județ.
Acum, cele mai mari șanse, după părerea noastră le au, în această ordine, Liviu Radu, candidatul PSD, și Ion Dinoiu, candidatul UNPR. Între cei doi, credem noi, se va da bătălia, și unul și altul însemnând, în orice caz, mai mult decât nimicul care a fost până în prezent. Oricare dintre ei va câștiga alegerile, va reprezenta pentru caracaleni certitudinea că motorul dezvoltării orașului va fi repornit, ambii dovedind, până acum, fiecare în profesia sa, că stăpânesc mecanica deciziilor competente.
Revenind la doctorul Radu și având în vedere specializarea sa de epidemiolog, ne așteptăm ca, după 5 iunie, în cazul că va fi ales, să înceapă o amplă campanie de dezinfecție prin toate interioarele instituțiilor, căci de atâta dezinfectant diluat de la Hexi Pharma au putut să profite toate neamurile de bacterii, microbi și viruși, că nu mai puteam respira de atâta roșu în gât și de atâta fierbințeală în noi, de se mirau și americanii de la Deveselu cum de mai supraviețuiam.
Constantin Smedescu
