Pe fostul meu diriginte, Lucian Ravaru, îl asociez cu…Lumina. Lumina pe care o transmite învățătura, el fiind profesor de filosofie și logică. Unul dintre cei mai titrați profesori ai Bârladului, așa cum era considerat și regretatul său frate, profesorul Dan Ravaru, folclorist de renume.
Recent, la Bârlad, m-am reîntâlnit cu … Domnul Diriginte… Am vorbit, împreună, despre cunoaștere, naționalism și credință. Despre adevărul absolut, care e Dumnezeu. Apoi, despre simplificarea spiritului, despre bunele și relele care ne bântuie sufletele, în aceste vremuri, în care se dărâmă statui și se anulează spiritele naționale. I-am dăruit romanul „Păcătoasa”, scris de „ultimul gândirist”, Pan. M. Vizirescu, în urmă cu peste 70 de ani și pe care l-am tipărit, în premieră absolută, la sfârșitul anului trecut…
Pe timpul dialogurilor noastre, aflate și în consens, dar și pe contrasens, cum le stă bine unui mentor și unui discipol (și el cărunt), mă tot străduiam să-mi aduc aminte numele colegelor / colegilor mei, din promoția 1980, a unei clase de filologie-istorie, aferente Complexului Liceal Pedagogic „Mihai Eminescu”, din orașul marelui poet Cezar Ivănescu și al genialului sculptor Marcel Guguianu. De parcă ar fi anticipat încă de la plecarea lui de acasă, înspre localul în care ne-am întâlnit, faptul că stau prost cu memoria și nu-mi amintesc numele colegilor / colegelor de clasă, Domnul diriginte mi-a dăruit, la rându-i, o foaie împăturită și îngălbenită de vreme, care cuprindea numele și adresele tuturor fetelor (foarte multe, de altfel) și pe cel al băieților (doar cinci) din clasa respectivă, dar și cinci fotografii, în diferite ipostaze, cu chipurile noastre angelice de atunci, toate străjuite de profilul maiestuos al celui care ne-a fost baci, în toți cei patru ani de liceu: Domnul Profesor Lucian Ravaru!
Am avut, atunci, o tresărire, am simțit și o strângere de inimă, căci nu înțelegeam de ce așa, subit, dirigul vrea să se descotorosească de pozele pe care le-a ținut, în partea de primăvară a inimii sale, cale de 43 de ani… M-am liniștit, când s-a apropiat de mine și mi-a spus că îmi aranjează o dublă lansare de zile mari, cu televiziune și critici profesioniști, a romanului „Păcătoasa”, de Vizirescu și a studiului „Pan. M. Vizirescu – la microfonul Radiodifuziunii Române”, aflat sub semnătura mea…
A fost o seară superbă, o seară ca o binecuvântare, în care Dirigintele meu din liceu a continuat să-mi lumineze, prin înțelepciune și cultură, cărarea prin viață, și mi-a promis că o va face în continuare, cât mai dăinuim fiecare, el având convingerea că lumina generează lumină…
Dumitru Sîrghie
