MAGIA ZURGĂLĂULUI

Sărbătorile de iarnă la români sunt mai mult decât o simplă tradiție – sunt o renaștere sufletească, o evadare din deșertul moral și spiritual care ne macină, de-a lungul anului. În fiecare iarnă, când bruma albește câmpurile și vântul rece străbate ulițele satelor, un miracol renaște, în inima fiecărui român. Este mirajul lui Moș Crăciun, poezia colindelor și căldura obiceiurilor noastre străvechi, care ne leagă de pământul acestui neam, al cărui nume, cândva, era Grădina Maicii Domnului.

Indiferent de vârstă, educație sau simpatii politice, magia Nașterii Domnului ne cuprinde pe toți. Puritatea copiilor, lacrimile bătrânilor care retrăiesc amintirile tinereții, albastrul cerului care veghează colindătorii și verdele ochilor femeilor românce – toate acestea creează un tablou sublim, viu, care îți dă sentimentul că aparții unui loc unic, sacru.

Credința strămoșească, mereu prezentă, a fost și rămâne temelia existenței noastre. Ea ne-a ținut tari, în fața furtunilor istoriei, mai presus de ideologii și doctrine. În fața acestei lumi zbuciumate, credința noastră este un scut nevăzut, o lumină care nu poate fi stinsă.

Mi-aduc aminte, cu o claritate aproape dureroasă, de copilăria mea moldavă, de satul unde timpul părea să curgă mai încet. Era ultima noapte a anului, noaptea în care colindele noastre răsunau până în cele mai ascunse colțuri ale satului. Împreună cu frații mei, mergeam, din casă în casă, recitând Plugușorul, la fiecare fereastră luminată. Zurgălăul, rece, pe care-l treceam dintr-o mână înghețată în alta, acompania clinchetul buhaiului – instrument simplu, dar care ne umplea de basm, de îndumnezeire.

Ne întorceam acasă, în cele din urmă, obosiți, dar fericiți. Părinții ne așteptau la gura sobei cu vin fiert, colaci aburinzi și nuci coapte. Dar, mai presus de toate, erau zâmbetele lor, căldura sufletelor lor, care parcă făceau din acea noapte ceva de nepovestit.

Sărbătorile de iarnă sunt, pentru noi, românii, un reflex al credinței milenare, o sărbătoare a sufletului care învinge orice întuneric. Sunt o mărturie a unei vieți trăite în echilibru cu sine însăși, a unei bucurii care nu se termină niciodată.

La Mulți Ani, România! La Mulți Ani, tuturor celor care păstrează această moștenire vie, din trecut, pentru viitor!

Dumitru Sîrghie