Este, evident, un proverb dintr-o țară bananieră, dar atât de valabil și în spațiul nostru mioritic. Pentru că unii dintre semenii noștri aleg să se cațere, în loc să urce, treaptă cu treaptă, pe o scară a profesionalismului sau a talentului, în orice domeniu. Aleargă după glorie, după avere sau, pur și simplu, pentru o recunoaștere publică. Se hrănesc cu aplauzele și laudele celorlalți. Se grăbesc să ajungă cât mai sus, crezând că acel loc le dă, automat, și prestanță și talent și frumusețe. Pentru asta, au nevoie de proptele. Iar pentru proptele, se folosesc de bani, influența cuiva sus-pus sau, pur și simplu, de seductie.
Poate de aceea și șpaga și arta seducției s-au rafinat… Dar, în timp ce aceștia privesc lumea de sus, cu satisfacție, savurându-și succesul, cei rămași jos le văd, cu adevărat, caracterul și măsura profesionalismului sau talentului. Ceea ce contează, în orice construcție, este baza… Vorba cuiva: „Dacă nu e bază, vai de suprastructură!” Ori, când te cațeri, n-ai timp să-ți faci o astfel de temelie trainică. Și atunci, când va veni vremea să cobori, pentru că roata se-nvârte, mulți se vor prăbuși. Și, cu cât o vor face mai de sus, cu atât va fi mai dureros…
Elena Sîrghie
