(Fragment din discursul istoricului literar Nicolae Scurtu, cu ocazia lansării romanului „Păcătoasa”, de Pan. M. Vizirescu, la Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman”, din Craiova)
(…) E vorba aici, dragi prieteni, de fața nevăzută a unor lucruri, care ar trebui redescoperite și repuse în circuitul valorilor literare, pe care Dumitru Sîrghie, le slujește cu mult devotament, pasiune și, bineînțeles, pricepere. Domnia sa a cercetat, ca nimeni altul până astăzi, biografia și bibliografia lui Pan. M. Vizirescu, fiul al Romanațiului și, firesc, al Oltului secular. Știe aproape tot ce a făcut acest om, de când a debutat și până a plecat în eternitate.
Dumitru Sîrghie are deja șase-șapte cărți în pregătire, spre finalizare, despre opera și personalitatea lui Pan. M. Vizirescu. Nu-i puțin lucru… Sunt scriitori mari în cultura română, care nu s-au bucurat și nu se bucură de o asemenea cercetare. Menționez că Dumitru Sîrghie este deținătorul celor mai valoroase și inedite documente cu privire la Pan. M. Vizirescu, pe care le va face cunoscute, în viitorul apropiat…
În altă ordine de idei, cum a spus aici profesorul și scriitorul, Paul Aretzu (permiteți-mi să fac o paranteză), noi românii, în evoluția literaturii române, privitor la poezia națională, am avut trei momente esențiale: momentul Eminescu, momentul Arghezi și momentul Nichita Stănescu. După aceea, e altceva…
Uitați-vă cum a scris Eminescu și cum au scris colegul său de generație (ce-i drept, mai în vîrstă decît el) Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu sau Ion Heliade Rădulescu. Complet, altă lume… Eminescu, Arghezi și Nichita schimbă sintaxa poeziei românești, schimbă fața literaturii românești.
Pan. M. Vizirescu, care s-a format în preajma tradiționalismului autentic, pornind de la „Dacia Literară” și trecând pe la „Semănătorul” lui Iorga, a ajuns la „Gândirea” lui Nichifor Crainic, care l-a înrâurit foarte mult…De asta a și rămas după cei doi o corespondență prețioasă, pe care o va publica, într-un volum de sine stătător, tot domnul Dumitru Sîrghie.
S-a spus aici că Pan. M. Vizirescu a citit Biblia și că avea anumite cunoștințe despre religia noastră creștin ortodoxă. Trebuie spus că Vizirescu avea o pregătire teologică mult mai profundă decât spun unii… Citise integral doctrina teologică a mentorului său Nichifor Crainic, precum și vastele studii ale acestuia despre ortodoxism și tradiționalism. A făcut în așa fel ca să vadă lumina tiparului o prețioasă antologie lirică, intitulată „Poezia noastră religioasă”, cu un studiu critic remarcabil, volum apărut la Editura „Episcopiei Ortodoxe Române”, în anul 1943. Obținuse cu „Magna cumme laude” un doctorat cu titlul „Poezia specificului național”, sub îndrumarea marelui estetician Mihail Dragomirescu…
Ei, bine, dl Dumitru Sîrghie a izbutit, într-un deceniu și ceva, să facă din Slatina o oază de lumină. A reeditat cea mai bună monografie de până la 1900 a Slatinei, scrisă de învățătorul, profesorul, istoricul și inspectorul școlar George Poboran. O ediție foarte bună, cu un studiu asupra operei și cu o prefață bine articulată…
Domnilor și doamnelor, lucrurile acestea nu se fac așa bătând din palme sau vorbind la telefon. Lucrurile acestea se fac în Bibliotecă, în liniște, într-o meditație absolută…Doar așa a devenit posibil ca Dumitru Sîrghie să redea literaturii române acest roman –„Păcătoasa”, scris în urmă cu aproape 70 de ani de Pan. M. Vizirescu, în autorecluziunea lui de taină. Manuscrisul acestei cărți constituie, fără îndoială, obiectul uneia dintre cele mai valoroase literaturi de sertar, descoperite după Revoluția din Decembrie 1989.
De altfel, tot Dumitru Sîrghie a reușit să reediteze alte două romane de mare valoare pentru istoria literaturii române, anume „Nuntă cu bucluc”, semnat de Ion Marin Iovescu din Tătuleștii Oltului, scriitor despre care marele critic Eugen Lovinescu spunea că este un „Creangă al Munteniei”, și „Fata doctorului Ambrozie”, semnat, tot în perioada interbelică de alt slătinean, Demetru Iordana, ucis de Securitate, chiar în orașul lui Eugen Ionesco, pe trecerea de pietoni. Demetru Iordana a fost de asemenea un deținut politic, literat, care a avut o bogată corespondență cu Perpessicius și Arghezi. Dl Sîrghie a mai reeditat și o valoroasă carte de poeme scrisă de un alt sfânt al carcerilor staliniste, nimeni altul decât Vasile Militaru, cel care a și murit în închisoarea de la Ocnele Mari…
Dumitru Sîrghie este, în fond, o instituție… S-a remarcat ca poet, în special, al versului clasic, despre care au scris personalități ale culturii românești precum Petre Anghel, Eugen Negrici, Paul Aretzu, Ion Andreiță, Marian Drăghici și alții… Reușește să țină de peste două decenii un săptămânal valoros, „Linia Întăi”, cu pagini de cultură de rezonanță națională, lucru rar în astfel de vremuri mercantile… Este un bun editorialist al Olteniei, scrie cronici literare și de istorie literară, a publicat mai multe cărți despre viața și opera unor personalități culturale oltene și, iată, pune la punct o strălucită teză de doctorat intitulată „Pan. M. Vizirescu – destin tragic salvat prin creație”. (…) Să îi urăm succes!”.
Linia Întâi
