Am cunoscut un Om care nu avea nevoie de discursuri zgomotoase pentru a rămâne în memoria celor din jur. Își câștiga respectul prin felul în care trăia, prin decența cu care îi trata pe ceilalți și prin discreția cu care își urma drumul. Acesta a fost Marian Căruntu.
L-am cunoscut în urmă cu mai bine de un deceniu, în perioada în care activam amândoi în tabăra liberală din Slatina, după fuziunea dintre PDL și PNL. De la prima întâlnire, am descoperit un om cu un bun-simț rar întâlnit, un om venit în politică din convingere, nu din interes. Nu căuta funcții, privilegii sau avantaje personale. Își dorea, pur și simplu, să contribuie cu ceea ce știa și putea.
Marian Căruntu nu avea nevoie de politică pentru a reuși. Era deja un om de afaceri respectat, care își construise propriul drum prin muncă și seriozitate. Tocmai de aceea privea lucrurile cu echilibru și nu se lăsa atras de conflictele care, din păcate, definesc adesea viața publică.
Într-o lume în care replicile dure și atacurile personale au devenit aproape o regulă, el răspundea cu calm, cu eleganță și cu bun-simț. Nu ridica tonul, nu jignea și nu căuta scandalul. Era dovada vie că respectul poate fi mai puternic decât orice dispută.
După ce a trecut cu bine peste o problemă gravă de sănătate, mulți au crezut că încercările au rămas în urmă și că viața îi va oferi liniștea pe care o merita. Din păcate, destinul a avut un alt plan.
Drumurile noastre nu s-au mai intersectat o vreme, iar vestea dispariției sale a venit ca un șoc. Mult prea devreme, Marian Căruntu a plecat dintre noi, lăsând în urmă tristețe și amintirea unui om care și-a păstrat demnitatea până la capăt.
A înțeles repede că politica nu era locul în care își putea regăsi valorile și a ales să se retragă discret, fără resentimente și fără zgomot. Exact așa cum și-a trăit întreaga viață: cu modestie, echilibru și respect pentru oameni.
În vremuri în care bunul-simț pare tot mai rar, Marian Căruntu rămâne exemplul că se poate trăi și altfel. Că poți face afaceri cu onoare, poți intra în politică fără interese ascunse și poți pleca din ea fără scandal. Iar asta spune, poate, mai mult decât orice funcție sau realizare publică.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să aducă alinare familiei și tuturor celor care l-au cunoscut și prețuit. Memoria unui om bun nu se stinge odată cu plecarea sa. Ea rămâne vie în inimile celor pe care i-a întâlnit și i-a inspirat prin felul său de a fi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dragoș Sîrghie
