După cum se știe, rădăcinile muzicii folk sunt de origine anglo-saxonă și țin de domeniul folcloric al nației căreia interpretul îi aparține. E un fel de autohtonism al muzicii care, are mesaj umanitar, social, religios, revendicativ, la origini, politic chiar, cu aplecare, îndeosebi, spre ideologia stângii autentice și nicidecum a celei comuniste. Înainte de toate, însă, folk-ul e o artă alcătuită dintr-o sublimă îmbrățișare a muzicii cu poezia, iar piesele sunt interpretate de un solist, care se acompaniază la chitară…
Părinții acestui gen muzical au protestat, prin arta și prin talentul lor, dobândite nativ, aș zice, în perioada marii crize capitaliste (1929-1933), care a avut efecte dezastruoase atât pentru țările puternic industrializate, cât și pentru cele mai puțin dezvoltate, care depindeau de marile capitaluri occidentale. Joe Hill, Leadbelli, Circo Huston și alții au strigat, pe coarde de chitară, problemele vieții de atunci, istoria și marile nedreptăți sociale ale umanității.
1960 a fost anul de grație al folk-ului american, care a și atins apogeul, printr-o revoluționară expresie artistică lansată de așa numiții „tineri hippie”. Bob Dylan, Joan Baez, Leonard Cohen, vârfurile folk-ului acelei epoci, deplângeau în versuri uimitoare, înfiorate, puse pe acorduri de chitară, atrocitățile războiului, problemele sociale, violența și intoleranța guvernelor, toate acestea manifestându-se negativ asupra vieții și libertății oamenilor.
Fără a intra în amănunte, pot spune că folk-ul românesc se face simțit la sfârșitul anilor ’60, prin prestația remarcabilă a formației Foenix, iar, mai târziu, prin Cenaclul „Flacăra”, inițiat de controversatul și talentatul poet Adrian Păunescu. A fost o mișcare de masă, atent regizată de „Bardul de la Bârca”, într-un oarecare acord cu autoritățile comuniste și ținută în frâu de Securitate, până într-o zi, când „brațul lung revoluționar” al PCR a făcut în așa fel ca „Flacăra” să devină obiectul și instrumentul propagandei comuniste. Prea multă cultură națională bătea la ochi, iar „generația în blugi și adidași” devenise un pericol pentru sistemul condus cu mână forte de Ceaușescu. Atunci, foarte mulți artiști talentați au părăsit scena…
Cenaclul „Flacăra” are, totuși, meritul de a fi scos la lumină nume mari de folk-iști precum Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Florian Pittiș, Valeriu Sterian, Nicu Alifantis, Alexandru Zărnescu, Victor Socaciu, precum și o seamă de grupuri folk, cum ar fi „Ecoul” și „Partaj”, care le-au dat pe Magda Pușcaș, Sorina Feier Bloj și mult regretata Tatiana Stepa.
Paradoxal, după Revoluția din Decembrie 1989, prin amestecul de curente muzicale, valoarea folk-ului românesc părea să pălească, însă, cu toate minusurile și scăderile lui, acest gen muzical trăiește încă, prin aportul unor interpreți valoroși, dedicați genului, venind cu teme noi, înfășate într-o altă simbolistică, modernă, însă păstrând fiorul și magia muzicii folk de odinioară… Amintim în acest context pe interpreta de muzică folk Mihaela Stoica, din comuna Bucșani, județul Giurgiu.
Profesoară de geografie și istorie la Școala Profesională din comuna Clejani, Giurgiu, Mihaela Stoica își culege, parcă, acordurile muzicale din eter, acestea fiind, inițial, lansate de Dumnezeu la Facerea lumii, lăsate, apoi, la dispoziția marilor artiști să le culeagă, să le cearnă prin sita lor lirică, precum căutătorii de aur, și să ni le redea nouă, muritorilor de rând, cu bucuria datoriei împlinite. A trecut prin splendorile muzicii și poeziei Cenaclului literar „Luceafărul” din Giurgiu și a cântat la diferite evenimente culturale și festivaluri din localitățile României, printre care amintim: Giurgiu, București, Adjud, Constanța, Slatina, Gheorgheni, Mălaia, Izvorul Mureșului, Alexandria, Zimnicea, Mizil, Ploiești, Tg. Lăpuș, Ocnele Mari, Peștera Bolii, Brașov etc.
Mihaela Stoica a scos pe „piață” un album muzical intitulat „Te invit la o cafea”, semnând muzica și lansând în azur 10 piese muzicale pe versurile cunoscutei poete Dunia Pălăngeanu, album lansat atât în Bulgaria, la Ruse, unde a avut un succes fulminant, dar și în Giurgiu, acolo unde a fost aplaudată la scenă deschisă. Cele 10 piese muzicale, preponderent de dragoste, sunt: „Când poetul tace”, Cântec de departe”, „Vino primăvară”, „Fior de toamnă”, „Portret”, „Pastel de toamnă”, „Toamnă fără noroc”, „Zvon de primăvară”, „Colind pentru prieteni”, „Te invit la o cafea”. A fost, de asemenea, invitată în Republica Moldova, la Festivalul „Un folk”, prilej cu care frații noștri de peste Prut au avut ocazia să asculte și să aplaude o interpretă de folk autentică.
Vocea ei caldă, venită, parcă, din ancestral, selecția poemelor pe care le cântă, educația sa, în relațiile cu ceilalți artiști, modestia cu care își îmbrățișează succesele muzicale, ce vin în avalanșă, face din Mihaela Stoica o artistă din ce în ce mai populară, mai îndrăgită, oriunde ar cânta…în țară sau peste graniță.
Recent, a finalizat un alt album muzical, în care semnează, de asemenea, muzica, pe versurile poetului Dumitru Sîrghie din Slatina, album intitulat „Genunchiul stâng” . Piesele acestui album sunt: „Cântec”, „Bocancii”, „Frunză în Parâng”, Gazel nătâng”, „Lerui Ler”, „Genunchiu-ți stâng”, „Să învățăm de la copaci iubirea”, „O clipă în plus”, „Privirea”, „Fum fuior și păpădie-n vânt”.
Ascultând melodiile ei, oameni de cultură din „Boema Olteniei”, printre care celebrul artist plastic Dan Neamu și poeta Camelia Radulian, au asemănat-o cu marea interpretă de muzică folk Joan Baez, referindu-se, desigur, la vocea ei, dar și la acordurile chitarei sale fermecate.
Poate că, în finalul acerstui articol, ar trebui să adăugăm faptul că muzica folk pe care o practică Mihaela Stoica nu este de natură protestatară, revendicativă, aceea de a atrage atenția asupra relelor acestei lumi, a războiului sau asupra nedreptăților de tot felul, așa precum o făcea, cândva, Joan Baez, ci este un folk de sorginte culturală, sufletească, de iubire a aproapelui și departelui, o muzică care pleacă de la povața îndumnezeită a Sfântului Augustin: „Iubiți-vă și apoi faceți ce vreți!” E un fel de „Ars music”, în odăjdiile înmiresmate ale altui concept luminos: „Ars poetica”!
Felicitări, Mihaela Stoica!
Linia Întâi
