Propagandiștii de serviciu, omniprezenți pe ecranele TV, în nici un caz nu ar accepta că, deși au trecut mai bine de 300 de ani de la inaugurarea nefastului regim fanariot, România de astăzi este supusă unei dominații cel puțin la fel de negative ca și atunci! Numai că, acum, ne raportăm la Înalta Poartă Occidentală! Pentru a înțelege corect această aserțiune, în contextul în care avem de-a face cu metode de influențare și control mai sofisticate, trebuie să recurgem la o paralelă între regimurile politice de ieri (fanariot) și azi (euro-atlantic) în spațiul românesc. Așadar:
1) Ieri, autonomia Țărilor Române era redusă, iar domnitorii se numeau direct de către Poarta otomană din rândul familiilor grecești și românești, cu mențiunea că trebuiau să devină niște simpli funcționari care să nu se abată de la însărcinările sultanului. Astăzi, suveranitatea României este diminuată prin modificarea Constituției, în sensul acceptării imixtiunii euro-atlantice, până la a-l face de exemplu pe președintele rus Putin să ne considere o colonie. Aceasta înseamnă că, teoretic, oficialii români trebuie să coopereze, în nici un caz să fie, practic, niște simpli executanți care să vorbească neapărat pe limba emisarilor de la Washington (a se vedea cazul evreicei Nuland, o adjunctă a secretarului de stat Kerry) și comisarilor de la Bruxelles (a se vedea justițiara Readnig). Din păcate, demnitarii noștri optează pentru o supunere necondiționată, deoarece, de exemplu, toți președinții României, înainte de a fi aleși sau imediat după, s-au prezentat conștiincioși cu agenda de lucru la Washington și au acceptat cu o ușurință suspectă „recomandările” de a numi în funcții de conducere… români alogeni. Prin intermediul unora ca aceștia nu numai că s-a ajuns la anomalia ca devalizarea României să se facă în complicitate cu străinii, iar Israelul să pretindă chiar că ne-a cumpărat țara (?), dar să și fim un Stat desconsiderat până la a nu avea nici măcar un ambasador al S.U.A.!
2) Ieri, nu numai că otomanii i-au silit pe români să își sporească obligațiile materiale față de Poartă, de la care își cumpărau domniile, dar au pus monopol și asupra comerțului românesc (ceea ce i-a determinat pe domnii fanarioți, în dorința lor de înavuțire pe seama românilor, să crească excesiv fiscalitatea). Astăzi, nu numai că românii cotizează bani la bugetul U.E., dar relația „privilegiată” cu S.U.A. presupune stabilirea condițiilor (!) unui „tribut” sub masca împrumuturilor financiare tendențioase, cât și favorizarea unor multinaționale de peste Ocean (Presa mai invocă și o sponsorizare a lui Adrian Năstase cu 119 milioane dolari, în 2004, a campaniei prezidențiale a lui G.W. Bush). Printr-o astfel de abordare, România a reușit în timp record să aibă o datorie externă de peste 100 miliarde de € și românii să mănânce în zilele noastre – efectiv – pe datorie. Și încă jaful nu s-a terminat, pentru că avem o țară bogată în rezerve de gaze naturale și de petrol. Iar despre înavuțirea frauduloasă a unora dintre conducătorii noștri, făcută în stil fanariot, „vorbesc” mai bine revista Forbes și DNA …
3) Ieri, Țările Române și-au pierdut puterea militară. Astăzi, la cerința NATO, Armata Română a fost atât de „restructurată”, de „profesionalizată”, încât a fost „decapitată” la cote îngrijorătoare. S-a ajuns aici pentru că oficiali de-ai noștri, fără să se întrebe de ce Franța s-a retras din NATO și de ce astăzi nu participă la structurile militare integrate, s-au grăbit să adere la NATO sub pretextul că vom avea asigurată securitatea națională. Dar este foarte posibil ca „bilanțul” acestei integrări, pe lângă faptul că staționarea efectivelor NATO în România ne obligă la o parte din cheltuieli, să ne coste în timp deteriorarea relațiilor cu vecinii (când Iugoslavia a fost atacată de NATO, în 1999, liderii noștri de atunci au încălcat tratatul româno-iugoslav), noi pierderi de vieți omenești (prin implicarea soldaților noștri în acțiuni externe sub egida NATO), transformarea României în țintă pentru Rusia (prin acceptarea Scutului antirachetă de la Deveselu), anularea drepturilor omului (prin impunerea securității energetice), descreștinarea României (prin lobby-ul pentru o Constituție anticreștină) etc. În concluzie, sunt voci prestigioase care afirmă că NATO va susține militar România după „modelul” U.E. care, atunci când Ucraina ne-a aruncat balizele de pe brațul Chilia, a reacționat spunând că este o problemă a României cu Ucraina…
4) Ieri, Țările Române au suferit pierderi teritoriale. Astăzi, pe timp de pace, nu ne-a „împins de la spate” nimeni să semnăm tratatul cu Ucraina, în 1997, prin care s-a recunoscut apartenența unor teritorii românești la Ucraina.
5) Ieri, pe fondul în care teritoriul Țărilor Române devenea teatru de război în conflictul dintre ruși, austrieci și turci, marea Rusie (prin țarina Ecaterina a II-a) susținea Proiectul grecesc al reconstituirii Imperiului Bizantin în Balcani (inclusiv unirea Țării Românești cu Moldova sub forma regatului Daciei). Astăzi, președintele Putin al Rusiei se folosește nestingherit de forța armată pentru redefinirea granițelor, ne avertizează că vom pierde Transilvania și își dorește un nou sistem de alianțe. În consecință, în eventualitatea escaladării intereselor și a tensiunilor diplomatice în Europa, teritoriul românesc poate fi din nou teatru de război între NATO și Rusia.
Din această expunere comparativă rezultă nu numai că sunt multe similitudini între fanarioți și euro-atlantici, dar se conturează și o diferență majoră, care ne plasează pe toți într-o situație chiar mai grea, în ce privește raportul patriotic dintre boierimea de ieri și baronimea de azi: pe atunci se mai găseau încă boieri români cu conștiință istorică (stau mărturie memoriile – din anii 1774, 1790, 1791, 1808 etc – prin care cereau marilor puteri să respecte autonomia Țărilor Române), dar astăzi rar mai avem câte un demnitar care să revendice NATO și UE dreptul de a ne permite să trăim așa cum ne-au învățat strămoșii noștri! Iar restul din gloata politico-intelectuală, în numele instaurării demo(n)crației, sunt gata să facă orice pentru a-și vinde poporul pe un pumn de arginți și a-l lăsa pradă unor străini pentru care exaltarea șmecheriei este singura strategie de „succes” în a ne distruge ca națiune…
Costel Neacșu
