Aplaudacii președintelui consideră că „măreția” României se reduce la o singură sintagmă: Klaus Iohannis. Până și pupincuriștii lui Ceaușescu erau ceva mai generoși, strigând frenetic. „Poporul, Ceaușescu, România!” Noi, românii, cei „mulți și proști”, ne-am prăbușit în acest „nomina odiosa”, plimbat cu geacă roșie, prin Agora, ca într-o încăpere fără uși, fără ferești…
Muraru, un pițifelnic ieșit din spuma Mării fabricată de manglitorul liberal, Fenechiu de la Iași, ambasador în țara tuturor posibilităților, atât de bine descrisă de Kafka, îi aduce elogii președintelui mai dihai de cum îi aducea Adrian Păunescu Cizmarului de la Scornicești…
În estimp, ziariștii și analiștii lu’ Pește, plătiți cu bani grei din birurile împovărătoare puse pe capul românilor de acest guvern uluitor de bolșevic, au înțeles că a-i închina ode lui Iohannis este o îndatorire cetățenească și patriotică, iar cine nu înțelege această „misiune nobilă” este „dușman al poporului”. Ca să-și mai spele obediența și îndeletnicirea de a-i face președintelui „igiena spatelui”, menestrelii plătiți cu greutatea lor în aur mai scriu despre gagicile unui alt om de nimic, Liviu Dragnea, aceasta fiind singura lor „atitudine morală”.
Cu o consecvență care-l poate face invidios până și pe ucigașul de oameni Vladimir Putin, Iohannis a girat atâta amar de vreme cultul neantului în Educație, în cultură, în economie și industrie, în propriile lui foste convingeri antipesediste și antiudemeriste, în ceea ce privește libertatea presei și, mai ales, în modul cinic de a înmormânta, cu manele, mititei și lăutari, Partidul Național Liberal. Se întâmpla asta, atunci când l-a înscăunat pe Cîțu, cu mască și fără mască, la Sala Palatului. Pe impostorul Cîțu, de care Sforarul cu nume de neamț, dar cu mentalitate orientală, l-a ejaculat, apoi, ca pe-o măsea stricată.
Rostirea adevărului în țara noastră a devenit o aventură periculoasă. Într-una din emisiunile sale la Radiodifuziunea Română, în perioada instalării lui Stalin în fruntea „Mamei RUSIA”, ziaristul slătinean Pan. M. Vizirescu vorbește despre educația care se preda atunci în școlile Rusiei, în care profesorul le spunea elevilor că apa, soarele, munții și lumina erau făcute de Stalin. Alioșa, un elev cuminte, crescut în doctrina creștină, a avut curajul să spună că, părinții săi i-au spus că Dumnezeu a făcut toate acestea și nu Stalin. A doua zi, părinții lui Alioșa au fost trimiși în Siberia, iar el a fost decorat de însuși Stalin, ca erou al Rusiei, pentru că și-a denunțat părinții…
Domnului președinte și oamenilor lui trebuie să le spunem că sunt frumoși, dacă sunt urâți, că sunt întruchiparea moralității, dacă sunt imorali, că sunt deștepți, dacă ei demonstrează faptic contrariul, dacă sunt lași (vezi cum a urinat pe România Victor Orban, chiar în casa noastră, fără ca oficialii noștri să zică ceva), să scriem că sunt mai viteji decât Ștefan cel Mare…
Greu să te lupți cu suverana incapacitate a unui președinte și a unui guvern de a conduce o țară. Un președinte și un guvern cu incompetenți și plagiatori la vedere, agramați și șuți cât cuprinde.
A reconstrui Statul Român după guvernarea PSD, cu aceleași mijloace și metode pesediste, ne determină să spunem că tovarășul Klaus Iohannis n-a cunoscut niciodată onestitatea, morala și adevărul, așa cum n-au cunoscut niciodată zăpada locuitorii din Puerto Rico…
Dumitru Sîrghie
