În comuna Studina, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar și cu cel al primarului Marian Vasile, a luat ființă Mănăstirea Sfânta Cruce. E un început de drum, care se dorește a parcurge eternitatea, o lumină capabilă să micșoreze, atâta cât e posibil, acest deșert moral și spiritual în care se scaldă România și, îndeosebi, județul Olt.
Despre Dumnezeire și despre rostul nostru pe lume, am vorbit cu starețul Mănăstirii Sfânta Cruce, Protosinghelul Ilarion Pojoga, cel care ne îndeamnă la rugăciune și la post.
Încotro omenirea și România?
România și omenirea se îndreaptă acolo unde le duce credința. Știți că un neam fără credință e un neam care nu are direcție, stabilitate, nu are nimic.
Credeți că s-a împuținat credința noastră, în ultimii ani?
Mai mult ca niciodată!
Care ar fi cauza?
Ce vedem pe la televizor, manifestările de la Sfintele Moaște sunt pentru atunci, pentru ziua respectivă. După ce pleacă de acolo, mulți uită de așa ceva, de credință. Oamenii sunt superficiali, cred că, dacă s-au dus acolo, au rezolvat totul pentru un an de zile. Ei cred că, dacă a mers acolo unul din familie, e de ajuns pentru toată familia sau pentru tot neamul.
Cine determină ateismul acesta prăpăstios?
Nu cred că e cineva care îl determină anume, ci doar firea omului. Pentru că, în credință, se cer și fapte, trebuie să și postești, trebuie să te și spovedești, să te împărtășești, trebuie să respecți canonul pe care ți-l dă duhovnicul la spovedanie. Iar dacă ți se cer toate acestea, ți se pare greu. Și atunci, e mai ușor să mergem pe de-a dreptul, să tăiem curba și evităm unele reguli. Omul vrea să se mântuiască ușor. Vrea să-l ajute Dumnezeu, dar el să nu facă prea mult, simplificând lucrurile.
Care sunt nevoințele d-voastră, ale comunității acestei mănăstiri?
Din păcate, lipsind mijloacele, nevoințele sunt mai puține, sunt mai multe grijile și gândurile. Grijile nu pentru noi personal, grijile pentru că aici se vrea a fi o mănăstire, dar nu sunt posibilități. Suntem destul de restrânși cu posibilitățile noastre. Cineva a dat acest teren de 10 ha. În 2008, când am venit la Episcopia Slatinei, fiind stareț la catedrala episcopală, într-o seară, am hotărât, cu episcopul, să facem aici o mănăstire, la propunerea mea.
Am venit, am văzut locul și ne-am apucat, ca și acum, fără nimic. Din acel nimic, cu ajutorul d-lui primar și al mai multor stareți cunoscuți de mine, am ridicat această bisericuță, în trei luni de zile. Apoi, am ridicat, cu ajutorul d-lui primar, această căsuță. Ușile și ferestrele sunt puse de primărie. Mi-au dat și de la CJ Olt ceva și am reușit să realizăm ceea ce vedeți, dar mai sunt multe de făcut.
Sunt doar eu cu un preot. Pentru că, dacă mănăstirea nu a ajuns la parametri normali, nu putem să adunăm nici obște mare. Proiectele sunt făcute de mine…
Aveți încuviințarea mai-marilor Bisericii?
Sigur! Normal, o mănăstire nu poate lua ființă fără binecuvântarea BOR, și dacă o faci fără binecuvântare, atunci nu este nici mănăstire, nici schit, nici nimic.
Filosoful André Malraux spunea că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Cum va fi, părinte?
Dacă marele filosof a spus acest lucru, nu trebuie, neapărat, să ne bazăm pe ce a spus el. Trebuie, mereu, să ne bazăm pe ce vedem, pe practica oamenilor. Într-adevăr, oamenii conștientizează foarte mult că, fără Dumnezeu, nu pot face nimic. Au convingerea aceasta, și este foarte greu să-i determini să facă ceea ce trebuie. Când trebuie să cumperi o mașină, trebuie să parcurgi niște pași, să scoți banii de la bancă, să ți se taie chitanță și altele. Abia apoi obții mașina. Așa se întâmplă și aici, trebuie să te achiți de niște sarcini, de niște datorii față de Dumnezeu. Și atunci, sigur, Dumnezeu te ajută. Dar oamenilor li se pare foarte greu să vină să stea 4-5 ore la slujbă, nu mai spunem, cum este la mănăstire, privegheri de noapte, unde oamenii trebuie să stea pe acolo. Este foarte greu. Cei care doresc acest lucru, nu pun condiții, ce le-ai spus să facă aia fac și ajung acolo unde își doresc.
Care-i mesajul d-voastră pastoral pentru mari-marii acestei țări?
Trebuie să se gândească și ei să nu ajung acolo fără ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu Mântuitorul IIsus Hristos spune că trebuie să ne supunem ocârmuitorilor. Mai spune că fără voia lui Dumnezeu, aceștia nu ajung ocârmuitori, adică capi, căpetenii. Dacă Dumnezeu îi duce până acolo, ei nu trebuie să uite de Dumnezeu, atunci când ajung în vârful piramidei. Că mulți se folosesc de bază ca să ajungă în vârful piramidei, iar când ajung sus, uită de bază.
Ce să facă norodul când ocârmuitorii încalcă regulile?
Norodului nu-i rămâne decât rugăciunea și postul.
Nu-i cazul și de puțină revoltă?
Nu, revoltă nu!
Dumitru SÂRGHIE
