D-le Emil Albotă, care este obiectul de activitate al poziției dvs. din cadrul Ministerului Educației?
Ca orice secretar de stat in Ministerul Educației, atribuțiile mele se referă, în general, la activitățile din domeniul educației, cu tot ceea ce presupun acestea: structură, reformă, obiective, strategii, competențe, dezvoltare, măsuri de optimizare… Pe lângă toate acestea, poziția mea în Ministerul Educației are ca obiectiv principal aplicarea, în mod corect și concret, a politicii guvernamentale și educaționale în ceea ce privește investițiile.
La două luni de la numirea mea în aceasta funcție, nu pot să afirm că este un domeniu ușor sau greu, încerc încă să mă acomodez cu tot ceea ce presupune el. Însă pot să spun că orice reușită, orice obiectiv atins, orice rezultat propus și obținut sunt pe măsura eforturilor mari pe care le faci zi de zi iar satisfacția că ți-ai îndeplinit una… și încă una… și încă una din „misiunile” pentru care ai fost trimis acolo, este enormă.
Acum că sunteți în miezul problemelor, puteți să ne spuneți care sunt necazurile fundamentale cu care se confruntă Învățământul din România ?
Nu trebuie să fii în „miezul problemelor” ca să înțelegi care sunt aceste necazuri. E suficient să fii părinte, elev, dascăl… Adică să ai contact, într-un fel sau altul, cu sistemul educațional. Tranziția prin care a trecut învățământul românesc, în ultimii ani, în detrimentul unei continuități, a unei stabilități, a unei tradiții dacă vreți este principala problemă. O problemă care a generat, în timp, apariția altora: lipsa de interes, de motivare, de certitudine și de încredere, atât din partea elevilor cât și din partea dascălilor.
Trebuie finalizată această perioadă de tranziție, trebuie schimbată mentalitatea, trebuie stabilit ferm traseul profesional pe care tinerii doresc să-l urmeze, trebuie recunoscut profesionalismul și trebuie, până la urmă, să ne regăsim propriile valori. Și pot să afirm de aici, din „miezul problemelor”, ca învățământul românesc a început să facă pași importanți spre adevărata reformă.
Ce e de făcut?
Ceea ce am început deja să facem, aplicând politica guvernamentală actuală, o politică a echilibrului, a stabilității, a valorilor democrației și a interesului național. Dacă ne raportam la învățământ, soluția este implementarea unei reforme democratice și stabile, după modelul european, care să atragă, să motiveze și, nu în ultimul rând, să recunoască și să promoveze profesionalismul.
Din 1990 încoace, toate guvernările au făcut, în felul lor, reformă în Educație. De la o legislatură la alta, de la un ministru la altul, regulile au fost schimbate, derutându-i astfel, atât pe educatori cât și pe elevi și părinți. E posibil ca Învățământul să nu mai fie politizat?
Politica și educația sunt două noțiuni care, teoretic cel puțin, ar trebui să se completeze, în mod constructiv. Nu poți fi un bun politician fără o educație prealabilă, și nu poți fi parte a unui sistem educațional fără să cunoști și să aplici politicile guvernamentale.
Este adevărat, guvernările s-au succedat, miniștrii au fost schimbați și, de fiecare dată, procesul de reformă în educație a fost schimbat, lucru care n-a făcut decât să bulverseze sistemul de învățământ.
Dar politica, în opinia mea, trebuie să aibă două ținte precise în sistemul educațional: inițierea și aplicarea unor legi care să ducă, inerent, la o reformare a învățământului românesc precum și asigurarea unei educații a tinerilor în cunoașterea concretă a conceptului de politică, chiar și în eventualitatea unei posibile cariere în domeniu. Așadar, nu se poate face educație fără a implica politica. Din păcate însă, politicienii de după 1990 încoace au înțeles greșit acest lucru. Este o mare diferență între a politiza învățământul și a aplica politicile guvernamentale în acest domeniu.
Învățământul poate și trebuie să fie depolitizat. Este de fapt ceea ce, poate surprinzător pentru unii, încearcă să facă actualul guvern politic.
Care este mesajul dvs. către profesorii și elevii din județul Olt?
Mai degrabă un îndemn: să aibă convingerea că, în cele din urmă, învățământul românesc se va stabiliza, va performa și se va alinia standardelor europene. Încet, dar sigur. Nu este nevoie decât de răbdare. Lucrurile mărețe se fac cu pași mărunți.
Dumitru SÂRGHIE
