Suntem, în această vară a anului 2022, deopotrivă martorii și beneficiarii unei apariții editoriale de excepție, cu o valoare incontestabilă și o poveste zbuciumată. Este vorba de romanul Păcătoasa, de Pan Vizirescu, la Editura Arena Artelor, din Slatina.
Cartea celebrului jurnalist interbelic, născut la Braneți, în județul Romanați, în anul 1903 (decedat în anul 2000, la peste 96 de ani), apare la 67 de ani de la momentul când a fost scrisă, cu o istorie aproape neverosimilă, dar și purtătoare, în sine, a unei istorii zbuciumate a poporului român.
Atunci, în urmă cu aproape șapte decenii, în loc să se ocupe, în continuare, de publicistică sau de scrierile pe care le avea în manuscrise sau în minte, Pan Vizirescu a fost inculpat în celebrul proces al celor 14 ziariști și cărturari români „trădători, naționaliști și vinovați de crime de război“, cum se spunea în „documentele” de acuzare. Era, în acel grup, alături de nume mari ale presei și culturii românești interbelice – Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru, Nichifor Crainic, Radu Demetrescu Gyr, Grigore Manoilescu și alții. Pedeapsa pe care a primit-o Pan Vizirescu a fost închisoarea pe viață și, în asemenea situație, prioritară pentru el a devenit salvarea propriei vieți. Este aproape incredibil, dar, timp de 23 de ani, Pan Vizirescu a stat ascuns, în podul casei unor rude, care se afla, nici mai mult nici mai puțin, decât în vecinătatea clădirii din Slatina, unde se aflau sediul organizației partidului comunist și al organelor administrației locale. Nu știm dacă a existat o complicitate tacită a oamenilor care îl cunoscuseră și îi erau vecini sau prieteni, dar, dacă a fost așa, înseamnă că se bucura de prețuirea foarte multor oameni din jurul său.
Romanul, scris în perioada când scriitorul era ascuns în podul casei, prin anii 1953-1954, poate fi considerat un roman religios, dar și unul social, din vremea când Iisus tulbura, prin apariția sa la Ierusalim, cutume ale societăți evreiești și reguli ale stăpânirii romane din zonă și epocă. Fără îndoială, Vizirescu cunoștea și avea în memorie mai multe cărți care se scriseseră până la el despre Iisus, dar în cazul său, trăitor în singurătatea ascunzătorii, cartea a fost o revelație sau o ușurare, mărturisind, încă din partea de început: „M-am trezit călător la Ierusalim, în timpul Mântuitorului, de față cu el, putându-l cunoaște, până la extaz, în absoluta lui puritate, în înfricoșata dramă a răstignirii și în apoteoza divinității sale“.
Dar nu despre carte doresc a vorbi în rândurile care urmează. Ea este și va fi și mai mult cunoscută, criticii literari își vor face, cu siguranță, datoria (au și apărut deja cronici, în revistele „Mozaicul” și „Saeculum”), ci despre destinul ei și norocul pe care l-a avut, prin apariția unui om care să se încumete a o tipări.
Iată deci că, după 67 de ani, romanul Păcătoasa vede lumina tiparului. Iar asta pentru că abia în anii din urmă s-a găsit cine să dedice multă vreme și multe eforturi studierii vieții și muncii lui Pan Vizirescu, culminând cu această publicare. Este vorba de Dumitru Sârghie, născut la Bârlad și ajuns, cu aproximativ un sfert de veac în urmă, pe meleagurile județului Olt. În fapt, este județul în care s-a afirmat ca jurnalist și scriitor și, cunoscând valorile pe care acest județ le-a dat țării, a considerat potrivit să se ocupe de scriitorul cu tristă soartă în vremea comunismului.
Poate ne întrebăm de ce romanul Păcătoasa nu a fost publicat imediat după 1990, când foarte multe cărți au apărut otova, meritat sau nemeritat, cu mai multă sau mai puțină rigoare editorială sau tipografică. Credem că este vorba și de momentul găsirii manuscrisului, dar, mai ales, de pregătirea pentru publicare. Ei bine, Dumitru Sârghie mai întâi a studiat temeinic viața și personalitatea lui Pan Vizirescu, iar rezultatele eforturilor sale se concretizează în elaborarea unei teze de doctorat la Universitatea din Craiova. Așa încât, apropierea sa de marele intelectual interbelic, s-a făcut treptat și temeinic.
Dumitru Sârghie este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, de aproape două decenii. A scris, până în prezent, mai multe cărți de proză, poezie, de interviuri și pamflet politic, dar și cărți închinate unor personalități politice și culturale ale județului Olt. A editat mai multe ziare, precum: „Riposta”, „La Strada”, „Cardinal”, „Cumpăna Dreaptă”, „Linia Întâi”. Între cărțile pe care le-a publicat, se află: Viol pe muzică de Bach (pamflet politic), A înflorit mătrăguna (pamflet politic), Crinul de avalanșă (proză scurtă), Trei mari artiști ai județului Olt (evocare), Sânge și țărână (poezie), Adio, domnule Președinte, Trăiască Regele! (interviuri cu fostul deținut politic Paul Popescu), Anotimpurile lui Traian Zorzoliu (evocare), abcdetc (poezie), Cu o săptămână înainte de niciodată (poezie), În ordinea iubirii (poezie), Glonțul restaurației (poeme), Teza de doctorat a lui Dumnezeu (epigrame), Căzând spre cer (poezie).
Dumitru Sârghie a căutat și a găsit înțelegerea urmașilor lui Pan. M. Vizirescu, care au apreciat utilitatea demersului său editorial. A doamnei Nina Cosmulescu (autoarea volumului Pan. M. Vizirescu – O viață pentru o idee, publicat la Editura Sitech, din Craiova, în anul 2014), a doamnei Simona Pintea (fiica lui Dan Cosmulescu – nepotul lui Pan, multă vreme custode la Muzeul Județean Slatina), dimpreună cu soțul ei, Viorel Pintea, care i-au pus la dispoziție manuscrisul.
De apreciat este faptul că Dumitru Sârghie nu dorește, după propriile-i mărturisiri, să se oprească aici. El spune că s-a angajat, în fața memoriei ultimului gândirist, Pan. M. Vizirescu, să redea literaturii române și alte manuscrise, absolut necunoscute, precum „Memoriile lui Pan. M. Vizirescu de la Gândirea”, cel puțin două piese de teatru, o carte cu peste 100 de poeme inedite, alta cu „Vorbe de duh”, culese de pe zecile sale de pagini de notițe fulgurante. Are, de asemenea, în vedere literatura epistolară a lui Pan. M. Vizirescu. Un alt volum care ar putea prezenta interes (având în vedere funcția deținută o vreme, în timpul războiului, de director adjunct la Secția „Radiojurnal” a Radiodifuziunii Române) ar fi cel cu emisiunile sale, girate de Vasile Voiculescu, precum și o carte cu dosarul său de Securitate.
Dincolo de amploarea ambițiilor, a căror împlinire o dorim lui Dumitru Sârghie, important este modul sistematizat în care a pornit la lucru și, fapt împlinit, tipărirea romanului „Păcătoasa”, pentru care merită toate felicitările.
Mircea Pospai –
președintele UZPR – Filiala Dolj
