Pentru colectivizarea agriculturii, încheiată în anul 1962, s-a făcut o campanie diabolică. Ziarele, radioul și tot aparatul de propagandă, trebuiau să lămurească țăranii despre fericirea unei agriculturi colectivizate. Echipajele de activiști mergeau în fiecare casă. De multe ori, forțau poarta și ușa taranului care refuza oferta dialogului. Funcționarii, profesorii, elevii și studenții erau trimiși acasă, ca să-și convingă părinții de binefacerile socialismului. Ce-a urmat se știe: a fost un prăpăd cumplit, s-a distrus proprietatea privată și, în final, s-a ales praful. Dacă a fost bine sau rău, poate judeca fiecare cititor al acestor rânduri.
Acum trăim alte vremuri și, din păcate, ne confruntăm cu alta campanie. Dacă atunci directivele veneau de la Moscova, acum ele vin de la Bruxelles. Atunci ordinele erau dure, acum sunt cosmetizate și ambalate în celofan financiar. Și acum, dar și atunci, au existat excese, adică niște fanatici agresivi care forțau limitele. Din acest motiv, o parte din populația rurală s-a revoltat. Au fost țărani împușcați, fără judecată, ca să descurajeze elanul revoluționar al nemulțumiților. Mulți au intrat în pușcării, la tăiat stuf și au săpat la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Azi, protestatarii sunt „miluiți” altfel. La început, sunt băgați forțat în mașini moderne, cu grilaje metalice, și nu în camioanele fără prelată de altădată. De fapt, sunt „conduși” și mângâiați, iar apoi primesc amendă, amenințări și sfaturi constructive. Colții instituțiilor de forță ale statului român rânjesc ostentativ. Bine echipați și hrăniți, fiii poporului îmbrăcați în uniformă, sunt gata să intervină în haită. Au un repertoriu diversificat de metode. E jenant și umilitor, când vezi că sancționează pe cel care a uitat să poarte o cârpă la nas. Motivarea interioară a individului ar fi rezultatul unor analize complexe.
Zilnic, posturile T.V. ne oferă marea bucurie a posibilităților diverse de vaccinare și urmările favorabile ale acestui demers. În anii 1960, gospodarul care își dădea acordul scris, să intre în rândul colectiviștilor, primea permisiunea să cumpere produse de la cooperativa sătească ( magazin ). Acum, cetățeanul vaccinat poate merge la restaurant. Deci, aparatul de propaganda a cultivat cu abilitate, frică de foame și de moarte. S-au folosit și se folosesc, în mod evident, tehnici moderne de manipulare.
E greu să accepți bombardamentul vizual permanent, pe ecranele televizoarelor, al seringilor care înțeapă pielea pentru efectuarea vaccinului. Orice înțepătură, chiar cu mărăcine, înseamnă o mică durere, o mică suferință. Dacă mereu vezi aceleași imagini, apare riscul unei presiuni zilnice de afectare emoțională. Însă, nimic nu contează pentru atingerea obiectivului guvernamental, că e vaccinare sau, altădată, colectivizare, prin chinuri fizice. „Ori te spânzuri , ori te‘neci , ori la colectiv te treci, din trei una îți alegi!” Sunt numai câteva vorbe din folclorul unui timp trecut, de tristă amintire, când libertatea de alegere a persoanei a fost strivită.
Bineînțeles că, acum, procedurile sunt mult perfecționate și suficient de subtile. Propagandiștii, adică noii politruci, sunt excelent antrenați să intre în casele noastre prin intermediul televiziunilor . Ei sunt pregătiți să contreze oricând argumentele care deranjează. Unii sunt foarte bine plătiți, iar alții se oferă singuri. Deocamdată sunt „voluntari”, dar în perspectivă vizează ocuparea unor posturi atractive. ( La g.a.c. „gospodăria agricola colectivă”, lămuritorii satelor au fost „aleși democratic” ca președinți, vicepreședinți, brigadieri, magazioneri, socotitori etc). Sigur, că viitorii directori actuali vor fi selectați prin „concursuri cinstite și transparente”.
Periodic, se deplasează prin orașe și sate, mașini speciale care transmit mesaje înregistrate, ce îndeamnă populația să facă vaccinul. Nu este o noutate, deoarece ne amintește de „Caravana cinematografică”; era o mașină echipată cu aparat de proiecție, generator electric și cu stație de amplificare a sunetului. Această caravană difuza prin stație îndemnul insistent la colectivizare și la o viață fericită după colectivizare. Acum este aproape la fel. Se focalizează la om zonele vulnerabile, sărăcia spirituală și analfabetismul funcțional.
Guvernul R.P.R. (Republicii Populare Române) încuraja disprețul țăranilor colectiviști (beneficiari ai unor drepturi nemeritate) la adresa celorlalți (cu drepturi limitate), care erau etichetați ca fiind „dușmani ai poporului”. Din nefericire, și e trist, sunt mulți politruci actuali (ce moștenesc năravul și „bunele practici” ale părinților), cu aceleași greșeli și, implicit, cu aceleași consecințe năucitoare. Ura dintre românii vaccinați și cei nevaccinați nu poate să aducă decât dezbinare și suferință, într-o civilizație europeană, în care, chipurile, am intrat și noi!
Prof. Teodor Nedelea
