Despre viața și personalitatea Reginei Maria a României s-a scris mult și se va mai scrie. Despre reședința de vară de la Balcic, de asemenea, este mult de scris, pentru că nu poate exista român să rămână insensibil, atunci când calcă pe urmele Reginei Maria prin castel și pe aleile grădinilor ce încântă cu varietatea vegetației și parfumul florilor.
Când am fost pentru prima dată la Balcic, încă de la intrarea pe domeniul Regal, m-au cuprins emoții de nedescris. Fiecare piatră de pavaj, fiecare colț al grădinii, fiecare încăpere și obiect din castel poartă amprenta Reginei și totodată reprezintă file din istoria României.
Vrăjită de frumusețea locurilor pe care le-a vizitat în 1924, Regina Maria și-a dorit să aibă aici o reședință de vară. Minunatul ansamblu, conceput de doi mari arhitecți italieni, îmbină motivele vechii arhitecturi bulgărești cu elemente gotice, maure și orientale. Clădirile nu sunt mari, însă se încadrează perfect în peisajul natural și sunt amplasate în diverse locuri ale superbului parc. Castelul numit „Cuibul liniștit” combină stilul maur cu cel al unei case locale tradiționale. Capela „Stella Maris”, construită din calcar de Balcic, în care pictorii români au zugrăvit imaginea Reginei Maria, a adăpostit în 1938 inima ei, conform dorinței exprimate, iar în 1940, după redarea Cadrilaterului Bulgariei, caseta cu inima Reginei Maria a fost adusă în România.
Monument de artă peisagistică, grădinile castelului se întind pe o suprafață de peste 30 de hectare pe care au fost plantate peste 2000 de specii vegetale: variate flori și arbori subtropicali, colecția de cactuși, sera de plante tropicale, cadrul natural fiind completat de vase antice, pietre funerare, băncuțe din piatră. Grădina este terasată spre mare, astfel că peisajele sunt fermecătoare. Toate acestea sunt infime, comparativ cu ce veți simți vizitând Balcicul.
Prof. Dr. Ștefania Marineanu
