AcasăoPERICOLE ÎN MUNȚI

PERICOLE ÎN MUNȚI

Munții sunt străbătuți tot timpul anului de turiști de toate vârstele. Cei mai numeroși sunt turiștii ocazionali, turiștii de weekend. Cei care merg frecvent la munte, pentru a practica sporturi specifice în funcție de anotimp, sunt cunoscători ai posibilelor pericole ce ar putea să apară pentru oricine. Faptul că te poți bucura de frumusețile naturii, poate fi plătit foarte scump, uneori cu viața, dacă neglijezi legile fundamentale de protecție împotriva eventualelor pericole.

Pericolele pot fi obiective: ceața, viscolul, furtuna, descărcările electrice, căderi de pietre, avalanșe, incendii forestiere etc. Dintre acestea, majoritatea sunt naturale, neputând fi oprite, dar turistul conștient poate evita sau micșora consecințele lor.

Celelalte potențiale pericole montane sunt subiective prin subestimarea dificultăților traseului, neglijența, încăpățânarea, ambiția absurdă, echipamentul insuficient etc.

Riscuri în timpul deplasării. În primul rând orice deplasare la munte se va face cu echipament adecvat, în funcție de obiectivele propuse. Nu sunt recomandate deplasări individuale pe munți, ci numai în grupuri. Urcarea versanților trebuie făcută în ritm moderat, respirând adânc, cu pauze. În caz contrar există următoarele riscuri: obosirea prematură, febră musculară, deshidratare, transpirație care poate provoca răceli etc. Rătăcirea este un alt pericol care poate avea urmări dintre cele mai grave. Membrii grupurilor trebuie să aibă permanent contact vizual între ei, depărtarea de grup sau părăsirea potecii cu marcaje, ducând de cele mai multe ori la rătăciri. În caz că nu se poate lua legătura telefonică cu grupul, se recomandă celor rătăciți să se îndrepte  spre poalele muntelui, nu spre vârf, urmând poteci sau cursul unei ape.

Întâlniri cu animalele sălbatice. Dacă am lua în calcul numeroasele cazuri de întâlniri cu urșii, acest pericol ar fi pe primul plan, dar excluzând urșii, cazuri de întâlnire cu animale sălbatice la munte, sunt rare. Situația urșilor din România este dezbătută suficient în massmedia și cunoscută de toată lumea pentru a mai fi comentată. În general, animalele sălbatice simt omul de la depărtare și se feresc de acesta, retrăgându-se în adâncul pădurii. Cazurile când atacă sunt provocate de cele mai multe ori tot de om. În cazul în care un membru al grupului este atacat, nu îl părăsiți, ci încercați să alungați animalul cu strigăte, cu zgomote puternice și cu torțe aprinse. Dacă se fac înnoptări în munți, este obligatoriu să ardă un foc și să se facă pază prin rotație.

Șerpii. Cu excepția viperelor, în România nu trăiesc șerpi veninoși. Totuși, și mușcăturile șerpilor neveninoși trebuie tratate imediat, deoarece pot produce infecții grave din cauza bacteriilor. În țara nostră trăiesc patru specii de vipere: vipera comună, vipera de fâneață sau de stepă, vipera cu corn Ammodytes și vipera Nikolskii.

Vipera cu corn nu numai că este cea mai mare specie de vipere, ajungând la 90 cm lungime, dar este și cea mai veninoasă. Întâlnită inițial numai în Munții Banatului, arealul ei s-a extins atât de mult încât s-a răspândit și în Carpații Meridionali (Mehedinți, Retezat, Parâng, Cozia). Cel mușcat de vipera cu corn poate muri în 5 ore dacă nu este tratat. Până la intervenția medicului, legați cu un garou membrul mușcat la 3-4 cm deasupra rănii, în partea dinspre inimă, stoarceți energic rana pentru a forța ieșirea veninului și tamponați cu un pansament absorbant.

Pentru fiecare dintre aceste pericole se recomandă prudență și măsuri corespunzătoare.

Prof. Dr. Ștefania Marineanu

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments