Spionul nu este un om de știință
Deși libertatea se conturează tot mai mult a fi o iluzie, atât de sofisticat manipulată planetar, nu prea ar fi mulți români care să accepte astăzi că, în adâncul ființei lor, mâine-poimâine ar mai fi posibil să devină cantități neglijabile într-un regim de teroare universală. Și totuși, cu sau fără voia noastră, profețiile biblice converg către proxima și iminenta realitate faptică a instaurării mondiale lui Antihrist, cu ai săi susținători antihriști, apăruți subit sau „ajutați” să iasă la iveală de te și miri de pe unde, ca efect final a unei omeniri ce se descompune printr-o magistrală regizare a răzvrătirii aproape unanime față de Atotputernicul Dumnezeu și de Sf. Biserica Sa Ortodoxă.
Cei care se înghesuie să participe la acest distrugător „marș al noii istorii”, imaginându-și că astfel se pot pune la adăpost, prin obținerea de avantaje pe termen scurt, indiferent de cât anume înțeleg ce se întâmplă cu ei și cu semenii lor, dau buzna pur și simplu să intre într-o lume a tiraniei, unde credința în Dumnezeu va fi transformată într-o culpă capitală!
La noi în țară, misiunea de discreditare publică a identității religioase a neamului românesc intră în sarcina mai multor „rechini” bine camuflați și titrați, inclusiv teologi, având însă ca „înainte-mergător”, într-un registru beletristic pe cât de abuziv, pe atât de delirant, pe nimeni altul decât pe „plevușca” Pavel Coruț – un fost spion care pretinde, cu tupeu de securist „paranormal”, că știe totul în materie de Teologie, Știință și Cultură!
Complexul lui de supraestimare, etalat exact ca în fantasmele unui pacient posedat de iluzia că îi călăuzește pe naivi către tărâmul „elixirului fericirii”, care mai și trăiește cu convingerea că este „ales” să își cheme discipolii la o cruciadă anticreștină, l-am constatat citindu-i trei din cărțile care stau la baza documentarului de față: „Mântuirea de după marea rătăcire” (I), „Secretele vârstelor de aur” (II) și „Arta succesului la români” (III). Am aflat astfel cu stupoare că, deși s-ar cuveni să aibă o maturitate intelectuală specifică vârstei pensionării, Pavel Coruț insistă să își convingă cititorii că face parte dintr-o rasă superioară (în I, pg. 5, deși în I, pg.56, afirmă că este simplu pământean) însușindu-și pe nedrept calitatea de om de știință (în I, pg.28, deși în I, pg. 40, ne asigură că este om drept), în ciuda fișei sale bibliografice din care rezultă că avem de-a face cu un simplu ofițer de marină: în 1967 a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Marină; a fost spion al D.I.A. între 1981-85; în 1985 era șeful Biroului de Contrainformații în Direcția Contraspionajului Militar, de unde a fost trecut în rezervă prin ordinul ministrului apărării, generalul Militaru, în 1990!
Speculând momentul social tulbure, de după revoluția anticomunistă din ‘89, acest ofițer, trecut în rezervă „la cerere”, a fructificat din plin frustrările din mentalitatea colectivă existentă atunci și s-a implicat prolific în virusarea spațiului public prin cele 123 de cărți (conform II, pg.5 tirajul lor este de peste 6 milioane de exemplare!) cu care i-a dezorientat psihic și mai mult pe acei bieți români avizi de speculațiile lui „senzaționale”, „paranormale”, din domenii la care nu are competență profesională: teologie, psihologie, politologie, istorie, literatură etc! Mi se pare deci un act de impostură crasă pretenția lui de a ne convinge că scrie cărți de știință (I, pg.2) pentru oameni culți (I, pg.162), dintr-o presupusă postură de om rațional (I, pg.3), obsedat însă de concepții paranormale (I, pg.426-446), cu atât mai mult cu cât pretenția sa de a se considera scriitor (I, pg.10) intră în contradicție cu o multitudine de agramatisme din care excelează mostra stâlcitului gramatical motto al cărții III: „Cel mai mare orb e cel care nu vrea să vadă, iar cel mai surd, cel care nu vrea să audă”! O fi însă valabil și pentru el? Într-adevăr, prin 1993, Coruț recunoștea „motivul” pentru care o carte de-a sa nu a conceput-o științific (III, pg.4): „De ce n-am scris cartea în stil științific? Am suficiente cunoștințe pentru a face acest lucru (oare? – n.a.)… Câți cititori ar fi înțeles suportul științific al regulilor din carte?” (III, pg.35)!
Argumentul invocat suferă însă o dublă fractură logică: dacă Pavel Coruț ar fi un adevărat om de știință, nu este nici o dificultate a se exprima pe înțelesul tuturor, dar el invocă „ignoranța” celor mulți ca să își găsească un subterfugiu cu care să își scuze neputințele în cunoaștere, mai ales că identifică receptorul mesajelor sale în aria… publicului cult (I, pg.162)! De fapt, pentru „aura” unui contraspion ultratestat psihologic (III, pg.96), care își imaginează că este stăpân pe viața lui (III, pg.100), nu ar fi cam nimic de adăugat în a căuta să corectezi o eroare de percepție, atâta timp cât el consideră că valoarea cărților sale „este stabilită de cititori, nu de critici” (III, pg.59), nici de specialiști („Unii specialiști vor reacționa negativ la scrierea cărții. Sunt de acord să-mi critice munca…, dar cu o singură condiție – să pună în fața țugulanului băștinaș o carte mai bună” – III, pg.59)! „Bieții” specialiști ! Câte cărți competente nu i-au pus ei la dispoziție și din câte „liberul cugetător” Coruț (I, pg.24) nu a înțeles nimic!
Dar… Conștient că ar trebui „să contribuie la pozitivarea mentalului colectiv național” (II, pg.190), lucrare pe care el o face tocmai pe dos, Coruț, ne încredințează că și-a „multiplicat forțele psiho-intelectuale” (II, pg.5) ca să… ce? Să contribuie într-o manieră grosolană la procesul de destabilizare spirituală a României inițiat de forțe oculte, ca o consecință fatală a neprofesionalismului unui fost contraspion, ratat în încercarea de a-și atenționa poporul cu privire la manevrele inamicilor reali, jignind credința noastră națională printr-o misiune mârșavă de discreditare publică a Bibliei și a Bisericii Ortodoxe a lui Hristos ? Tributar fiind ideologiei comuniste în spălarea creierelor, prin impunerea extremistă a unui ateism bezmetic, „iluminatul” Pavel Coruț folosește cu ură și dispreț un limbaj de cea mai joasă speță față de Dumnezeu și de românii credincioși, deghizându-se viclean în formule stereotipe diversioniste („Zâmbiți și spuneți… să discutăm civilizat” – II, pg.453), întru perspectiva „lichidării ignoranței” (II; pg.40), pentru a combate „trivialitatea de gândire, vorbire” (II, pg.400) și „pălăvrăgeala pe teme minore” (II, pg.402)! Cine vorbește!
Prin speculațiile lui, care contestă creștinismul până la desființare, Pavel Coruț face jocul artizanilor instaurării noii ordini mondiale, bazat nu pe expunere de idei, ci pe impunere!
Când însă ne lasă impresia că ar mai conta și ceea ce zicem noi, ca unul ce crede că „Talmudul” evreilor este „mult mai îngrijit scris decât Vechiul și Noul Testament” (II, pg.232), Coruț obișnuiește formal să ne întrebe: „Mă contrazice cineva ?”! Stimați cititori, dacă prin acest documentar îl contrazic pe P.C. o fac în primul rând cu gândul la revenirea în matca normalității gândirii sănătoase a măcar unuia dintre toți cei pe care i-a smintit, știind însă cât de dificilă este trezirea duhovnicească pentru cel contaminat de beția puterii unei rațiuni fără credință!
COSTEL NEACȘU, Liga Scriitorilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști
