AcasăPoemul de duminicăPoem de ziua poeziei

Poem de ziua poeziei

Ce-i poezia?, adesea îmi pun întrebarea:
drumul spre suflet, când strâmbă-i cărarea,
gropi în asfalt și leșuri de câine,
circ-avalanșă și lipsă de pâine,
cireși înfloriți, izvoare de cântec,
femeie-vioară cu fluturi în pântec,
lacrimi de îngeri sau coarne de drac,
coroane de spini și petale de mac,
suflet amarnic ce urlă în tăcere,
venin de reptilă și faguri de miere,
foame și frig, război, dar și pace,
vestală rănită ce-n lacrimă zace,
revărsare de aur, cianură și glod,
serenitate solemnă și minte de plod,ochi
furtună biblică și rază de soare,
un munte de patimi și unul de sare,
logodnă în ceruri, penumbre, lumini,
rai și infern, pogoane de crini,
răscoală spontană și luptă-n surdină,
căsuță de brad, cu flori în grădină,
rază de lună și beznă de iad,
ghiocei timpurii și mărgele de jad,
pasiuni de jeratic, sub privirile-ți reci,
un cal nărăvaș, cadou de la greci,
comuniști în palate și burghezi în bordeie,
crâmpeie de visuri, de stele crâmpeie,
săraci și bogați, splendori rătăcite,
ciocârlii îmbătate, din soare ivite,
roiuri de fluturi și flori de măslini,
trandafiri plini de sânge, miriade de spini,
sâni copți de țărancă sub florile iei
și îngeri căzuți de boala trufiei,
marmură albă, răsărit și apus,
o mamă cernită, invocând pe Iisus,
ateism, scepticism, pe veci-aspirații,
ședință de partid cu nebuni și ovații,
religie, sânge, popor, umilință
și popi în altare lipsiți de credință,
echinocțiu și vrajă, cer și pământ,
un cântec de vatră înălțat de un sfânt,
imperii de stele, de frică, mânie,
melancolie, cenușă și vânt… Poezie!

Ce-i poezia? Vă spun de îndată:
e lumea aceasta neterminată,
e soarele meu din privirea ta calmă,
e ochiul divin la mine în palmă,
e umbră și vis, e un ultim remediu…
când ea nu există, Dumnezeu e-n concediu!

Dumitru SÂRGHIE

Comandat de Partidul Social Democrat - Organizația Județeană Olt. CUI mandatar financiar coordonator 11240017.
- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments