PORTRETUL UNUI DIRECTOR ANTICULTURAL

Școala seamănă cultură și ea garantează terenul cel mai favorabil unde pot să germineze niște semințe speciale. Câteodată truditorii acestui ogor cultural pot avea motive temeinice să fie îngrijorați din cauza unui conducător abuziv. Fără explicații concrete care există pentru fiecare dimensiune a portretului, voi prezenta în continuare liniile principale ce încadrează fotografia acestei persoane.

*Dezaprobă cu limbaj suburban pe cei care muncesc. Tot ce face el e aur curat; tot ce facem noi sunt niște ,,rahaturi”  și le deversează direct la hârdăul cu lături. Nu de puține ori ne devalorizează utilizând în locul cuvântului ,,rahaturi”  un analog fonetic care începe cu litera ,,c”.

*Se consideră binefăcătorul catedrelor noastre pe care le măcelărește după cum vrea mușchii lui.

*Savurează disperarea subalternilor și fierbe de indignare dacă cineva își câștigă drepturile în justiție sau la alte instituții.

*Îl caracterizează iritabilitatea și nervozitatea când își apără ciolanul; atunci năucește interlocutorul, i-o retează scurt rostind expresii tăioase.

*Ca director beneficiază de un amplasament privilegiat să-și taie felia de tort cea mai mare; își însușește toate favorurile posibile dar dacă cineva îndrăznește să facă vre-o aluzie nuanțată atunci are țâfnă, îngâmfare. aroganță, cruzime și câinoșenie.

*Posedă instinctul de proprietate asupra școlii pe care o consideră o feudă proprie, o moșie aflată la discreția lui. Se comportă ca un vătaf nu ca un director obligat să respecte Consiliul de Administrație și Inspectoratul Școlar. Manageriază și învârte bine mașinăria ciubucului. Are lăcomia de a stoarce cât mai mult considerând  numeroasele avantaje  și privilegii legale că nu-l pot sătura . Se autoservește cu polonicul, nu cu lingura, din cazanul comun. N-are limite, n-are măsură și se gândește permanent cum să mulgă mai bine din școala pe care o păstorește. Fișele fiscale din ultimii ani sunt probe incontestabile. Enumerarea multiplelor exemple concrete ar încărca enorm prezenta expunere sau altfel spus ar supradimensiona portretul.

*Are simțul oportunității, se pisicește pe lângă cine trebuie. Funcția îi asigură o situație privilegiată și poate oricând să distorsioneze realitatea deoarece pizma îi roade neîncetat sufletul. Contribuie decisiv la glaciațiunea unor nemulțumiri înghețate în timp până când petalele bunelor intenții ale colegilor lui se ofilesc și cad veștejite. Mârșav, mârlan, pervers și lunecos se bucură când provoacă rău altora.

*Otrăvește colectivul didactic cu toxine verbale șușotite șerpește la urechile unor grupuri selectate cu grijă. Dezinformările pe care le lansează provoacă disperare și consternare iar el se simte fericit. Atitudinea lui îți induce sentimentul că ești un nimeni. Dacă cineva protestează politicos atunci îi face catedra țăndări și orarul zilnic zob. Minează cu trotil căile de reînfrățire dintre ingineri și profesori.

*În fața celor mari se face mic, zâmbește cu drăgălășenie și se abate de la subiect iar pe noi ne amenință și intimidează. Se consideră cârmaciul cel înțelept al școlii și se crede stâlp al învățăturii înaintate. Periodic basculează în sufletul nostru toată răutatea din el. Stăpânește arta de a subjuga oamenii în propriul său folos. Țese intrigi, colectează și fabrică denunțuri. Are o dușmănie nativă care dă în clocot și-i dezvelește colții. Ne afurisește selectiv în urechile inspectorilor veniți să controleze școala. Și cu bune intenții toți uită că în economia de piață cărțile nevandabile sunt oferite cadou sau sunt date la tocat dar nu băgate pe gât elevilor.

*Nu are cultul prieteniei  ci mirajul interesului personal pentru care sacrifică totul. Nu are cultura prieteniei ci cultul afacerilor și al găinăriilor. Scuipă în sufletele celor mai buni prieteni. Viclenia l-a ajutat să obțină tot ce și-a dorit. Are sufletul negru, e plin cu catran și nu poate trăi dacă nu face rău; după ce finalizează facerea răului conform scenariului, atunci se bucură, zâmbește și-ți râde victorios. E un ticălos și ticăloșia lui îi aduce bunăstare. Are o predispoziție biologică spre răzbunare. Se consideră etalon al înțelepciunii pedagogice și al cinstei dar mereu are pufușor pe botișor. Ochește dintr-un foc peștișorul cu icre care trebuie urmărit și apoi băgat în plasă.

*Printre elevii ieftini el este un profesor scump. Pentru a pescui liniștit în ape tulburi își meșterește o stare de spirit favorabilă. Știe să-i apere pe elevii care înjură profesori nevinovați și drept consecință îți pierzi sentimentul demnității personale iar el devine marele binefăcător. Foarte rar administrează la protejații lui niște mustrări educative lirice. Ca să-și ecraneze păcatele, în derularea Consiliilor profesorale lansează clipe îndulcite cu glume și vorbe catifelate. Știe bine că nu poate sfâșia toată turma, mai întâi se gudură, apoi o dezbină și în final înfige colții pe singularitățile izolate.

*El totdeauna joacă teatru și cultivă semințele suspiciunii. Caută permanent să găsească chei potrivite ca să șantajeze. Dacă studiezi cu atenție se poate vedea clar comportamentul viperin care încolăcește prada. E nedrept, abuziv, incită, contaminează și nimeni nu-i cere socoteală. Umilește, insultă, batjocorește. E un adversar înverșunat al proiectelor europene și al burselor guvernamentale. Ne dezbină și de multe ori nu mai avem sentimentul că suntem parte dintr-un întreg. Ne desconsideră, face tot ce poftește, detașează pe cine vrea, oferă neechitabil orele suplimentare, își aranjează toate pilele și hotărăște în dezacord cu cele mai elementare norme de bun simț.  Se face că nu aude dezaprobările colegilor, pentru dânsul fiecare zi înseamnă ,,Ziua internațională a surzilor”. Seamănă ca două picături de apă cu idolul său politic care ne-a chinuit zilele și nopțile; amândoi îmbârligă textele din legi ca să le fie lor favorabile și au impertinența să zică despre culoarea neagră că e albă.

*Dacă întâmplător sau teoretic l-ar chestiona cineva cu privire la apucăturile semnalate atunci domnul director ar deveni smerit și folosind niște explicații mlăștinoase ar vorbi ca la o sfeștanie despre faptul că el este eroul apolitic al școlii. Ar oferi explicații ca un sfânt coborât  de pe zidul bisericii susținând că portretul lui e lucrarea diavolului și că el nu pătează veșmintele celeste ale imaginii dascălului de la catedră.

*Nu e loc pentru glumițe fiindcă noi cei de la talpa școlii murim striviți de descurajare că cine trebuie să vadă se face că nu vede. Imunitatea dânsului e relativă deoarece ea vine prin alunecare colaterală din zona politică a nisipurilor mișcătoare dar și ca recompensă pentru serviciile prestate unor persoane influente. Dar dacă ar bate D.N.A.-ul la ușa cumătrului?

Prof. Teodor Nedelea