PREOTUL Cristiean Belodan, din Caracal, a fost omul Securității ceaușiste

Recent, Sala Artis din Slatina, a găzduit lansarea cărții „Slujitori ai  Bisericii din Olt și Romanați, prigoniți în timpul regimului comunist”, scrisă de Ana-Maria Rădulescu. Cartea apărută la Editura Episcopiei Slatinei și Romanaților, cu finanțarea Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), i-a dat prilejul Preasfințitului Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, să aducă un omagiu unor slujitori ai Bisericii de pe meleagurile noastre, care au suferit prigoana comunistă pentru demnitatea și credința de care au dat dovadă în fața regimului bolșevic.

La sfârșitul respectivei manifestări, l-am abordat discret și cu oarece umilință pe Preasfințitul Sebastian, aducându-i la cunoștință faptele de „arme” ale unui confrate de-al său, anume preotul de la Caracal, Cristiean Belodan, fost turnător al Securității, care a lucrat împotriva semenilor săi sub numele conspirative Orleanu, Oprea și Nicu.

Preasfințitul Sebastian nu a părut mirat de ceea ce i-am spus și chiar s-a exprimat autocritic, spunând că-i pare rău că n-a vorbit, în contrapartidă, și de unii preoți care s-au vândut diavolului roșu… Omul mi s-a părut sincer și aștept ca, într-una dintre preocupările sale viitoare, să se aplece și asupra acestui aspect, mai puțin înălțător pentru Biserica Ortodoxă Română, anume cel care ține foștii colaboratori ai Securității din rândul clerului.

Cristiean Belodan și-a turnat, fără rușine, colegii de facultate, enoriașii, profesorii… A ajuns până acolo ca, în notele sale informative, să cugete în felul următor, cu privire la unul dintre cei pe care-i dădea în primire la Securitate: „Nu-și manifesta deschis convingerile politice, însă după modul de comportare, mimica feței, unele gesturi sau… prin priviri, frizură se observă la el un om primejdios, dușmănos orânduirii noastre!”

Cât de jos poate coborî un „slujitor al Domnului”, ca să poată spune asemenea infamii, identificând dușmanii poporului după ochi, după frizură și după mimica feței?

Deși a turnat pentru foloase materiale, pentru carieră și din dorința rușinoasă de a se face util organelor de Securitate, „preotul” Belodan spune, cu nonșalanță, că atitudinea sa a fost „o simbioză de copilărie îmbinată cu machiavelism și un pic de interes!”

Prin Sentința Civilă 3827 a Curții de Apel București, Cristiean Belodan a fost declarat turnător al Securității. Prezentăm mai jos o parte din documentele pe care CNSAS le-a pus la dispoziția instanței.

Întrebare către înaltele fețe bisericești: asemenea caracter mai poate fi păstorul turmei pe care-a turnat-o la Securitate? Citiți și vă cruciți!

O simbioză de copilărie îmbinată cu machiavelism și un pic de interes!

«Din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/D1/1/3061/28.10.2008, reiese că pârâtul, fiind student la Institutul Teologic din București, beneficiar al unei burse de studii în Grecia, a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1969, de către Direcția Generală de Informații Externe și trimis în Grecia pentru a furniza informații despre colegii săi.

Acesta a semnat un angajament de colaborare la data de 27.09.1971, având numele conspirative de colaborator „Orleanu / Oprea / Nicu”.

Ulterior, la data de 15.10.1977, a fost contactat de organele de Securitate ale orașului Corabia pentru a furniza informații despre „conduita, deplasările, poziția față de anumite aspecte interne și internaționale” ale unei rude, pârâtul semnând un nou Angajament la data de 15.11.1977 având numele conspirative de colaborator „Nicu”.

Pârâtul a furnizat organelor de securitate note informative cuprinzând informații utile acestora, menționate pe larg în nota de constatare, colaborare în raport de care sunt întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, informațiile furnizate de acesta referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice), dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație – art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, art. 18 din pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 4 mai 2009, pârâtul BELODAN CRISTIEAN menționa că plecarea oricărei persoane la studii în străinătate era condiționată atât de mai marii Bisericii cât și de cei ai statului, astfel că așa cum el a fost rugat să dea referință despre alții, așa au fost și alții în ceea ce îl privește. Învederează instanței că are conștiința împăcată, întrucât cei la care a făcut referire nu au avut nimic de suferit, nu li s-au aplicat măsuri coercitive.

Apreciază că tot ceea ce a întreprins a fost „o simbioză de copilărie îmbinată cu machiavelism și un pic de interes”.

Cu prilejul recrutării sale în calitate de colaborator al Securității în anul 1969, pârâtul a scris și semnat, în data de 27.09.1971, un angajament de colaborare, preluând numele conspirative „Orleanu / Oprea / Nicu”.

După o primă perioadă de colaborare cu Securitatea, până în 1975, în perioada studiilor, a urmat o a doua, care a debutat prin semnarea unui nou angajament în data de 15.11.1977, preluând numele conspirativ „Nicu”.

Prin telegrama din 18.03.1971, pârâtul Belodan Cristiean a adus la cunoștință organelor de securitate, despre studentul la teologie B.I. că „… urmărește mai sistematic emisiunile  posturilor de radio occidentale, în special al Vaticanului, însușindu-și calomniile lor anticomuniste și tezele Vaticanului privind relațiile cu Biserica Ortodoxă, pe care le împărtășește și le comentează cu colegii săi”.

Nota olografă din 21.03.1974, semnată cu numele conspirativ „Oprea”, prin care pârâtul a furnizat următoarea informare: „Informez că în toamna anului 1973, la Institutul Teologic din București, a fost numit ca spiritual preotul G., care până la data respectivă a funcționat ca preot la o biserică din Ploiești /…/ În timpul cât a fost la Ploiești, se spunea că a avut o activitate mistică deosebită, câștigându-și o serie de adepți și rândul enoriașilor care îl consideră ca ne un om deosebit din rândul clerului, fiind căutat și solicitat în permanență de o serie de enoriași, inclusiv în provincie, pentru a le oficia slujbe și a le cere sfaturi. Din aceste motive, s-a luat măsura mutării lui în București. Ajuns în București, pr. G. a continuat activitatea sa mistică și în rândul studenților față de care a început să apară a fi un om cu o trăire aleasă, mistic, cunoscător al Sfinților Părinți și în felul cum se comportă (manifestându-se ca un om care trăiește numai pentru Biserică, fără interese personale, smerit până la paroxism) a reușit să-și câștige o serie de simpatizanți în rândul studenților și doctoranzilor cu un nivel mai scăzut. În predicile pe care le rostește cu ocazia slujbelor, pr. G. afirmă, în mod constant, ideea că credincioșii și, în special, clerul nu trebuie să accepte compromisul de a se închina (a sluji) la doi domni, ci ei trebuie să se dedice întru totul numai Bisericii pentru că așa slujesc pe Dumnezeu /…/ Cu privire la J.A. /…/ Nu-și manifesta deschis convingerile politice, însă după modul de comportare, mimica feței, unele gesturi sau… prin privire, frizură, se observă la el, un om primejdios, dușmănos orânduirii noastre”.»

Urmează încă o serie de alte note informative, prin care turnătorul îi înfierează pe unii concitadini din Caracal, care au de gând să plece în Occident, îi judecă securistic, îi pârăște pe cei din Biserica Adventistă din comuna Brâncoveni, își toarnă vecinul că a făcut comentarii  tendențioase la adresa vizitelor efectuate de Ceaușescu în alte țări și multe, multe altele. De altfel, reprezentanții  Securității vorbesc elogios despre turnătorul Cristiean Belodan, spunând despre el că este „un furnizor conștiincios, atașat nouă și dovada cea mai bună o constituie materialul furnizat despre prietenul lui, B., despre care știa că va crea repercusiuni asupra întregii situații a celui în cauză”. Astfel, aflăm că, unul dintre colegii săi studenți, care trebuia să plece la studii în Grecia, a fost oprit la graniță, în urma turnătoriilor pe care le-a furnizat Belodan Securității.

«Din actele dosarului, rapoarte și chitanțe, reiese totodată că pârâtul a fost recompensat material, pe parcursul anilor, mai exact în perioada 1971-1974, cu diferite sume de bani pentru informările sale, sumele de bani însumate ridicându-se la valoarea de 5.000 lei, iar în anul 1985, a fost recompensat cu suma de 300 lei.»

LINIA ÎNTÂI