Puțini dintre intelectualii Slatinei noastre seculare știu cine a fost scriitorul Demetru Iordana, cel care a suscitat interesul marelui istoric, critic literar, folclorist, eseist și poet român, editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române – Perpessicius.
Torturat de comuniști, scriitorul slătinean Demetru Iordana ajunsese să spună, ca și Emil Cioran în „Amurgul gândurilor”: «Tot secretul vieții se reduce la atât: ea n-are nici un rost; fiecare dintre noi găsește unul».
În cazul scriitorului nostru, a cărui existență culturnicii din Olt nu s-au grăbit să o semnaleze nici în comunismul lui Ceaușescu și nici în cripto-comunismul în care ne bălăcim astăzi, singurul rost era să se sacrifice pe altarul literaturii și al dragostei de patrie.
Se cuvine să aducem mulțumiri profesorului I.D. Tâlvănoiu, președintele Asociației Culturale „Memoria Oltului și Romanaților”, dar și directorul prestigioasei reviste cu același nume, cel care, prin aportul fundamental al istoricului literar Nicolae Scurtu, face – parțial – lumină în cazul scriitorului și pictorului Demetru Iordana.
Demetru Iordana s-a născut la 20 martie, în anul profetic 1918. A terminat studiile liceale la celebrul locaș de învățământ «Radu Greceanu» din Slatina, orașul său natal, și s-a înscris la Facultatea de Litere din București, ale cărei cursuri nu le finalizează, așa cum este consemnat de Nicolae Scurtu în Memoria Oltului și Romanaților, nr. 10 (44), din octombrie 2015.
În liceu, i-a avut ca mentori pe marii profesori Traian Biju și Vasile Botez. «Citește și recitește capodoperele literaturii naționale și universale, formându-și, astfel, o temeinică și bogată cultură umanistă» (Nicolae Scurtu, Memoria Oltului și Romanaților, nr. 10 (44), din octombrie 2015.)
Scrie încă din adolescență și, sub înrâurirea lui Perpessicius și, apoi, a lui Șerban Cioculescu, își face debutul literar cu prestigiosul roman «Fata doctorului Ambrozie», carte dedicată mamei sale, Iordana. Romanul, singurul, din păcate, s-a impus în spațiul Olteniei și a beneficiat de o cronică generoasă semnată chiar de Perpessicius, și apărută în ziua de 31 iulie, anul de grație 1943, în Revista Acțiunea.
În Memoria Oltului și Romanaților, nr. 10 (44), din octombrie 2015 este inserată integral această cronică. De remarcat truda echipei redacționale a acestei reviste, aceea de a prezenta cititorilor județului nostru literatura epistolară a scriitorului Demetru Iordana, una incitantă, valoroasă și revelatoare, „în ceea ce privește itinerariul creator și biografic al unui prozator, care a suportat ani mulți și grei de recluziune”, după cum ne spune istoricul literar Nicolae Scurtu. Fiindcă, dragi slătineni, pentru cutezanța sa de a-și exprima dezacordul față de regimul comunist (vezi criticile dure la adresa marilor scriitori din epocă George Călinescu și Cezar Petrescu, care se dedulciseră la comunism), pentru convingerile sale naționaliste, Demetru Iordana, fiul lui Pandele și al Iordanei, a fost arestat la 30 octombrie 1958, pentru „uneltire contra ordinii sociale” și eliberat la 30 iulie 1964, după ce a trecut prin închisorile Ocnele Mari, Jilava, Aiud și Ostrov.
Hărțuit și urmărit asiduu de Securitate, el moare misterios în plin bolșevism, în anul 1979, călcat pe cap de o furgonetă chiar pe trecerea de pietoni… Astfel, regimul ceaușist a răsuflat ușurat: a mai scăpat de un «dușman al poporului».
Dacă revista Memoria Oltului și Romanaților ne arată cu generozitate, în mai multe apariții, epistolele trimise de autor marilor critici literari Perpessicius și Cioculescu, iată că Linia Întâi vine astăzi cu documente inedite, de patrimoniu național, și anume cu scrisorile semnate de Perpessicius, de fiul acestuia, D.D. Panaitescu, și chiar de către marele poet Tudor Arghezi, adresate scriitorului nostru slătinean.
Un lucru cu totul și cu totul deosebit este acela că, după 70 de ani de tăcere a autorităților culturale din Olt, printr-un miracol, Asociația Ecologia Bunului-Simț, ca și săptămânalul Linia Întâi sunt pregătite să le facă o surpriză plăcută oamenilor de carte din județul nostru, aceea de a veni cu singurul exemplar descoperit până în prezent în țară, al romanului «Fata doctorului Ambrozie», carte declarată intruvabilă, după cum scrie istoricul literar Nicolae Scurtu.
Lucru și mai îmbucurător este că, la inițiativa unui prieten de suflet al scriitorului slătinean, Asociația Ecologia Bunului-Simț, săptămânalul Linia Întâi și editura Hoffman au purces la reeditarea acestei cărți valoroase, întregind astfel eforturile lăudabile ale revistei Memoria Oltului și Romanaților.
Demersurile profesorului Ion Tâlvănoiu, un adevărat apostol local al românismului de toate zilele, dublate de eforturile noastre, se constituie astfel într-un veritabil act de a restitui tinerei noastre generații, dar și tuturor celor interesați, istoria adevărată a suferințelor îndurate de scriitorii noștri, în timpul regimului comunist.
Este regretabil că, după Revoluție, culturnicii noștri locali n-au schițat niciun gest pentru a scoate la lumină adevărul, lăsând într-un con de umbră personalități literare precum au fost cea a lui Demetru Iordana și cea a «românului absolut» Pan Vizirescu.
Un lucru e clar ca apa de izvor: Dumnezeu s-a refugiat și a sălășluit în sufletul lui Demetru Iordana, în acele vremuri de restriște pentru adevărații intelectuali ai neamului românesc.
Avem și noi eroii și valorile noastre culturale, care nu sunt cu nimic mai prejos decât eroii și valorile culturale ale altor județe!
Dumitru Sârghie
N.R.: Cu siguranță, multe vor mai fi de spus despre acest luminător de cale, Dumitru Iordana, după ce vom studia Arhivele Securității, în ceea ce-l privește!
