Rădăcini
Îmi trag seva cuvintelor
din rădăcini,
din amprenta strămoșilor
pusă pe mugur de lemn
și sorbită
în sânge nevinovat
cu dragoste pură.
Îmi sorb cuvintele
din osul străbun
în care dorm
poveștile neamului meu;
din dragostea bunicilor
beau vinul aducerii-aminte
de dragoste, de dor,
ce le așez în cuvinte.
Cântec de ploaie
Ca ploaie răcoroasă
aștept să vii la mine
să mă adapi de doruri
și jarul să mi-l stingi,
te-oi bea cu doru-mi dulce
de dragoste fierbinte,
setoasă te voi soarbe
în suflet,să m-alini.
Ești dorul ce mă arde
și ploaia ce mă stinge;
cu palma-nfrigurată
în spuză mă-mpresori
și-apoi îmi torni în vine
răcoritoare undă
ca un izvor ce-adapă
o ciută deseori.
Rămâi la mine-n suflet
izbăvitoare taină,
când tristă-s de-nsetare
cu ploi să mă hrănești;
să fim un trup și-un suflet
de sete și de ploaie,
lumină și iubire
ca-n vise îngerești.
Hrana duminicilor
Eu sunt
femeia ta de duminică
ce te dorește
ca o pâine aburindă
din care răzbate
împlinirea trudei părintești,
mângâierea blândă a mamei,
dărnicia pământului,
bucuria luminii,
căldura soarelui
și darul divin:
iubirea,
fără de care
pâinea aburindă ar fi
doar o azimă nedospită.
Nușa Adriana Neacșu
