* În spațiul public românesc, se dezbate, de ceva vreme, o chestiune de interes național, și anume, desemnarea unei persoane care să ocupe, în cadrul U.E., un portofoliu important, de comisar european, pe un domeniu, care, însă, încă nu se știe. Bine, ca și aici, mai avem ceva de „procesat”, întrucât persoana se desemnează înainte și apoi I se dă portofoliul. Probabil, prin tragere la sorți… sau de sfori.
Logic, mi s-ar fi părut să decizi portofoliul înainte, și apoi să desemnezi persoana, în funcție de cerințele și pregătirea profesională pe care le necesită acesta. Zic și eu, în mentalitatea mea românească, dar cei de acolo știu mai bine. Acestea fiind spuse, atributul premierului României era să desemneze persoana, lucru pe care l-a și făcut: Victor Negrescu, europarlamentar cu state vechi, vicepreședinte al Parlamentului European, băiat tânăr și capabil. Toate bune și frumoase, numai că, chiar dacă, din punct de vedere profesional, băiatul corespundea, se pare, totuși, că acestuia îi lipsea ceva, sau, mai bine zis, avea ceva în plus, ce numai bărbații au. Vă vine sau nu să credeți, acest element, pe românește s…, nu i-a convenit lui Ursula. Acest fapt i-a dăunat, și, din cauza principiului egalității de gen, nu a fost acceptat, și premierul României a fost „obligat”, după părerea mea, încălcând principiul egalității de șanse și discriminând, să nominalizeze o altă persoană, care, obligatoriu, trebuia să fie femeie. Încurcate mai sunt, câteodată, și căile și principiile U.E.! Și greu de înțeles!
P.S. Egalitatea de gen să fie, dar nu discriminare pe criterii de sex!
* Se pare că extremiștii câștigă teren în Europa. Succesul extremei drepte din Germania este un exemplu elocvent în acest sens. Temele „extremiștilor” sunt arhicunoscute: suveranitate, anti-globalism, susținerea familiei tradiționale, respingerea căsătoriilor între persoane de același sex etc. Ce m-a surprins, în toată această „ecuație” este faptul că, susținătorii acestor chestiuni sunt, cel puțin o parte dintre ei, în totală contradicție cu aceste convingeri. În speță, copreședinta partidului AFD, care a repurtat un mare succes în Germania, Alice Weidel, și care a cerut, în Parlament, desființarea căsătoriilor între persoane de același sex, are o relație asumată cu o altă femeie. Nu știu dacă pentru a păstra echilibrul și egalitatea de gen, sau, doar așa, pentru a demonstra că puterea exemplului nu are niciun sens în politică, cel puțin în Germania. În România, reprezentanții Aur ar fi spus probabil: „Important e să faci ce spune Popa, nu ce face el!”
* „Om bătrân și senil. Să-ți fie rușine, la vârsta asta iți mai arde de prostii”, o doamnă de vârsta a treia își certa, într-un clip devenit viral pe Facebook, partenerul de viată. „Tu nu vezi, mă, că postezi numai femei dezbrăcate? Te faci de râs!” La care, bătrânul liniștit îi răspunde senin: „Mă crezi prost? Lasă, că știu eu ce fac!” Și cum femeia are mereu ultimul cuvânt de spus „istorioara” se încheie apocaliptic, pentru bătrân, tot cu o dojană a doamnei: „Lasă, că o să îți iau telefon doar cu taste”.
* Zilele trecute, cu puțină neatenție, un tânăr trotinetist (care conducea o trotinetă) „reușea” să se lipească frontal de autovehiculul pe care îl conduceam, dacă nu eram vigilent. Iritat fiind de incidentul creat, i-am spus tânărului trotinetist – vitezist: „Bine vă face, că vă scoate trotinetele din oraș” La care tânărul, nervos și el „Le scoate, să nu mai alerge câinii după noi și, probabil, o să aducă pisici să alerge după ele”. Am demarat, în trombă, vizibil iritat, la care pasagerul din dreapta îmi spune: „Nu văzuși că nu era trotinetă din oraș, că era a lui?”
Ginel Petre