Coboară timpu-n oase și sângele în vine,
Iubito, vii la mine și mie îmi convine,
Citesc, înfiorat, credul ca un nătâng,
În pietrele geloase și-n florile ce plâng…
Redefinind iubirea, suntem mirii eterni,
Nisipul din clepsidră, tu singură ți-l cerni.
Zburăm fără de țintă, înconjurați de Chriști
Ce muzică te-alină, când nu știi că exiști!
C-o pânză de păianjen, febril ne învelim
Duioși, primim mesaje de la Ierusalim…
Plecăm din noi aiurea, plutim prin labirint
Și-n nopți șocant de albe, iubito, te alint!
Căci aș muri, femeie, de nu aș asculta,
Un cântec fermecat născut în carnea ta.
Pe treptele iubirii, treptat, schimbarăm basmul,
Să reformăm, iubito, de-a pururea, orgasmul!
Dumitru Sârghie
