Cuvintele vor cerne icoane de ciment
Și sufletele noastre vor naște dintr-un gând.
Ca lut al cārnii grele si-al sângelui latent,
Euharistic trupul va plânge prin Cuvânt.
Va fi o varā-n pârg, poate prea coaptā
Și timpul se va frânge din mine prea timid…
Toți sorii se vor arde în chinuri mov pe roată,
Sorbind lumini polare din sufletul lichid…
Nori vor pluti prin mine în tăcere,
Femei din alte vremi vor răsuci pe fus,
Întregul timp trecut și spațiul în cădere,
Adâncul din înalt și soarele-n apus…
Iuliana Hunea Zamisnicu
