Căsătorie cu… bucluc!
„Individul acesta nu mai există pentru mine! După ce a apărut în emisiunea (TV – n.a.) în care a mințit că nu este divorțat, i-am trimis un sms în care i-am reamintit să ia niște lecitină ca să-i revină memoria” (Ileana Matuș, fosta soție a lui Pomohaci).
Nu încape îndoială, mai ales dacă urmează să fie cineva hirotonit ca preot, că a cere mâna unei domnișoare, pentru căsătorie, este un moment atât de crucial încât, bineînțeles, nu se poate concepe fără a avea conștiința că te afli în fața unui suflet – pereche și că, având astfel binecuvântarea lui Dumnezeu, ești gata să „guști”, spre veșnicie, rodul unei iubiri împărtășite. În afara unei asemenea porniri lăuntrice, tinerii căsătoriți nu au nici o șansă de a duce la bun sfârșit „jugul martiric” al căsătoriei și astfel, împreună, să împlinească ceea ce Domnul ne cere, adică bărbații să fie datori a-și iubi soțiile ca pe trupurile lor și femeile să fie supuse cu o teamă sfântă bărbaților lor … Și aceasta să nu fie pentru un oarecare timp, ci până când se vor prezenta, laolaltă, la judecata divină a Tatălui nostru ceresc.
Desigur, sunt foarte multe situații nedorite când tinerii, tratând cu superficialitate momentul excepțional al pasului în doi, pornesc la drum nepregătiți duhovnicește, de complezență, or din rațiuni hazardate și fortuite, cum ne și sugerează Ileana Matuș, fosta soție a lui Pomohaci, că ar fi fost „pețită” de acesta: „Nu vrei să te măriți cu mine, nu-i bai… Dar cât ai să trăiești în viața ta, ai să fii singură! O să am eu grijă! Și i-am zis: Bă, tu te faci popă și mă blestemi pe mine? (…) Nu, nu am fost fericită. Căsătoria a fost un eșec”. Până la urmă, mariajul lor s-a consumat în 5 ani (29 oct.1999 – 21 dec. 2004), fiind separați – de comun acord, ceea ce ar fi însemnat că Pomohaci trebuia să fie oprit de la săvârșirea celor sfinte, conform art.19, 1 din Regulamentul canonic bisericesc – prin sentința dată de Judecătoria Sectorului 2 București (Biserica acceptă divorțul doar în caz de adulter, conform cu can. 9 al Sinodului IX local din Constantinopol).
În Motivarea acțiunii de divorț, în procesul intentat de soție, se precizează că „părțile s-au despărțit, în fapt, de cel puțin 3 ani, continuarea căsătoriei devenind imposibilă”, ceea ce înseamnă că, neîndeplinindu-și datoriile de soț, fostul preot s-ar fi cuvenit să fie destituit pentru că nu s-a îngrijit de un comportament cuviincios în familie (art. 19, 4 din Regulamentul canonic bisericesc). Pe de altă parte, stimați cititori, dincolo de afirmațiile presei că soția „a divorțat de el virgină” (Mara Bănică) și pentru că era homosexual (consăteanca Viorica Pușcaș), foarte important mi se pare ceea ce declara insinuant la TV, la 7 iulie 2017, fosta soție a lui Pomohaci: „M-am despărțit de el pentru că nu am avut timp de 3 ani nici un fel de relații. Acum înțeleg de ce”.
Dar atât sentința de divorț, cât și afirmațiile surselor citate mai sus, aruncă în derizoriu două atitudini ale fostului preot:
Prima a fost făcută de Pomohaci la 10 ani după divorț, pe când soția lui era deja recăsătorită, sub auspiciile unui interviu acordat unui post TV, mai exact reporterului Aurelian Preda, negând divorțul (ceea ce a și înfuriat-o pe fosta lui soție):
– C. Pomohaci: „O iubesc pe Ileana Matuș… O cinstesc… Întotdeauna Ileana Matuș a fost preoteasa mea”;
– A. Preda: „Nu vă recăsătoriți cu ea?”;
– C.P.: „Sunt căsătorit cu Ileana Matuș”;
– A.P.: „Nu ați divorțat?”
– C.P.: „Niciodată!”
A doua a fost când ex-preotul Pomohaci insinua că „vina” divorțului său ar consta în nevoințele pastorale pe care le practica, invocând în acest sens avertismentul primit de el de la părintele Șincan, pe atunci protopop de Tg.Mureș: „Bagă de seamă că ai nevastă (ca o atenționare pentru că făcea rugăciunile de dezlegare ale Sf. Vasile cel Mare – n.a.). Și n-a trecut un an că nevasta mea n-a mai fost lângă mine, preoteasa mea a plecat la București și acolo a rămas”…
Preoția nu este… spectacol!
„Eu sunt tare supărat pe acest preot care îmi produce suferință de mai mult de 4 ani. El are foarte multe abateri și, deși a promis că se îndreaptă, nu s-a ținut de cuvânt… Ce a făcut el, mă refer auzind înregistrarea (în care Pomohaci încearcă să corupă un minor – n.a.), este un mare păcat. Un preot care face așa ceva se face vinovat de cădere din har și nu mai este vrednic de haina preoțească și să slujească la masa Sf. Altar sau să invoce Duhul Sfânt. Indubitabil, Cristian Pomohaci trebuie să fie oprit de la săvârșirea celor sfinte, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe” (ÎPS Irineu, Arhiepiscopia de Alba-Iulia).
A fi preot, având harul hirotoniei, este cu siguranță cea mai înaltă și mai responsabilă demnitate de care se poate învrednici un tânăr. Este deci de la sine înțeles că nu oricui îi este dat să urmeze această cale sfântă, ci doar acelora la care li s-a rânduit, prin chemare tainică de Sus, ca să fie luminați mijlocitori între Dumnezeu și oameni, având în Biserică daruri duhovnicești și slujiri diferite: apostoli, prooroci, învățători, făcători de minuni, cei cu ajutorări, cârmuiri și vorbitori în diferite limbi (1Cor.12, 28-30). Cum însă „veșmintele” preotului adevărat nu pot fi duse de toți cu modestie, în simplitate și netrâmbițare, sunt și cazuri când, prin dorința unora de a fi originali în ochii lumii, se poate ajunge la întunecarea harului printr-o viață necurată, la trufia de a te crede mai presus având la „degetul mic” toate darurile duhovnicești și chiar la părăsirea de har când se cade în pofte trupești perverse (Evr. 3, 14) etc.
Cât privește pe fostul preot Pomohaci, acesta a fost slujitor timp de 18 ani la biserica din Moșuni – Vața, județul Mureș. Însă de la început a ieșit din tiparele obișnuite, remarcându-se ca un preot atipic, dependent concomitent și de Sf. Altar și de scenele naționale unde figura ca interpret de folclor.
Cum nu mi-am propus să argumentez cât de mult avem de-a face cu un caz de dublă personalitate, aș dori doar să subliniez că anvergura sa în Media națională, până la a fi distins în 2010 de președintele interimar al Republicii Moldova (M.Ghimpu) cu titlul onorific de „Artist al Poporului”, nu se putea lăsa cu urmări egolatre, în sinele său, dacă se ia în calcul și că în scurt timp nu s-a sfiit, făcând paradă de inovații antibisericești dovedite, să accepte a fi venerat de fani în ipostaza de lider religios, creator al unui fenomen religios neobișnuit.
Abaterile în speță, cum avea să se constate ulterior, au fost săvârșite de Pomohaci în mod deliberat, fără ca acestuia să îi pese, preocupat mai degrabă în a exploata emoția produsă printre credincioșii săi, că se prezintă lor altfel decât este, lovind în Biserică și implicit în credința ortodoxă, adică un „sfânt” care își permite să săvârșească Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în condiții pastorale improprii, să improvizeze ectenii, să denatureze alte rânduieli liturgice, să întrețină psihoza că este vindecător de boli, înaintevăzător cu duhul etc. Cel mai probabil este, pentru o „clipă”, că fostul preot Pomohaci s-a considerat, în a face astfel de fapte nepermise preoților, pe cât de intangibil, pe atât de insensibili la atenționările mai multor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe.
Sugestive sunt atitudinile, anti-Pomohaci, luate – în timp – de doi purtători de cuvânt ai Patriarhiei: „Actualul părinte (Pomohaci – n.a.) nu își dă seama de starea gravă în care a ajuns, afectează imaginea Bisericii Ortodoxe, vocația lui este de cântăreț de muzică populară și sub nici o formă de preot… Țin să atrag atenția că oamenii ar trebui preocupați de aflarea adevărului vizavi de aplauze și dedicații… Aș vrea să cred că lumea nu încurcă muzica cu religia” (preot Vasile Bănescu); „Nu există în practica vieții liturgice de parohie slujbe de noapte (molitfele făcute de fostul preot Pomohaci în fiecare vineri noaptea – n.a.) în mod curent săptămânal sau de mai multe ori pe săptămână” (preot Constantin Stoica).
O probă decisivă
„Pe înregistrarea cu Pomohaci se observă cum interlocutorul îl provoacă pe fostul preot la discuțiile erotice, iar acesta cade în capcană. Nu întâmplător, tânărul din înregistrare are 17 ani și câteva luni, deci, la momentul înregistrării, era încă minor, căci numai în acest fel se putea vorbi de o infracțiune penală, adică de pedofilie, chiar dacă, din înregistrare, nu rezultă că s-ar fi consumat un act sexual cu un minor, așa cum prevede legea”(I. Spânu, ziarul Cotidianul).
Încăpățânarea lui Pomohaci de a nu da ascultare ierarhului locului (ÎPS Irineu), care încerca să îl îndrepte invocându-i existența unui dosar cu 500 de pagini gata oricând să fie scos din sertar pentru caterisire, a dat naștere unui monstruos scandal mediatic național, pe mai bine de un sfert de an, exact când forțele externe încercau furibund, cu concursul „cozilor de topor” de pe la instituțiile noastre, să dejoace inițiativa Coaliției pentru Familie în a redefini constituțional ceea ce înseamnă familia creștină și să ne inducă o mentalitate anticreștină conformă cu „standardele” societății de tip sodomizat. Nu a fost lovită doar imaginea Bisericii, cu un caz venit chiar din sânul său, ci s-au declanșat în spațiul public aprige dispute, de multe ori venite de la oameni iraționali (care nu deosebesc binele de rău), menite să stârnească în țară confuzie și, printr-o manipulare antihristică, să îi facă pe români fie să stea în case în eventualitatea unui Referendum, fie să îi victimizeze pe minoritarii LGBT-iști și, infuzând în masă o apetență față de noua lor ordine mentală, să le câștige votul majoritarilor români la Referendum.
În această sminteală, națională, ierarhii Bisericii au înțeles că miza este mult mai mare, de-a dreptul vitală pentru dăinuirea neamului nostru, motiv pentru care aceștia s-au „mișcat” destul de rapid și, cu înțelepciune, l-a scos pe Pomohaci din centrul atenției, reacționând cu promptitudine la inițiativa Ziarului de Cluj de a prezenta o înregistrare audio în care fostul preot Pomohaci îi făcea o propunere indecentă, contra cost, unui minor: „Aș putea să am băieți, să fie aici după mașină și o remorcuță încărcată (…) Dar, încă o dată, între mine și tine a fost ceva special! Parcă TE-AM AȘTEPTAT DIN VEȘNICIE (…) când am văzut că treci, AM MURIT (subl.a)! Și am zis că dacă nu fac cunoștință cu băiatul acesta, înseamnă că nu-s bun de nimic! Și te-ai uitat la mine și m-am uitat la tine (…) Ești un băiat frumos … Nu ești drăguț, ești frumos (…) MI-O ARĂȚI (organul sexual – n.a.) … SĂ ÎI ZICI CIOCAN, că eu știu ce înseamnă ciocan (…) Nu o să fii niciodată fără să fii REMUNERAT pentru ceva (…) TE PLĂTESC PENTRU SEX”!
Din nefericire, însă, tulburarea produsă a fost atât de uriașă, cu încleștări atât de pătimașe, că și în continuare „fenomenul” Pomohaci este întreținut, intenționat, de cei care nu pot, or nu vreau să înțeleagă, că instituția divino-umană a Bisericii are reguli foarte concise, iar instanțele sale de judecată (independente de cele civile) au dispus de informații arhisuficiente ca să se pronunțe, eliberându-l din demnitatea preoțească pe Pomohaci – vinovat de 4 abateri – atât pentru „tentativa de săvârșire a unor acte imorale, exprimate printr-un dialog înregistrat și făcut public”, cât și pentru că a denigrat Biserica prin „declanșarea și întreținerea” unui „scandal mediatic fără precedent”. Bineînțeles că Pomohaci, situându-se în afara realității de fapt, a încercat să invoce un alt motiv, ilar, al judecății sale („Eu slujesc într-o localitate cu populație preponderent maghiară și îi iubesc pe toți oamenii. Și pentru că prea iubesc (!?) sunt judecat, să știți!”), dar faptul că acuzațiile împotriva lui se regăsesc detaliate într-un dosar cu 500 de pagini, plus învinuirile de pedofilie (detectorul de minciuni confirmă că victimele sale au spus adevărul), constituie suficiente probe pe baza cărora instanțele bisericești de judecată, ținând cont cât de grav este păcatul strigător la cer al sodomiei (sancționat canonic, cu excludere de la împărtășanie, timp de: 15 ani epitimie – can.7 și 63 ale Sinodului IX local de la Constantinopol, can.2 al Sf. Vasile cel Mare; 18 ani – can.4 al Sf. Grigorie de Nyssa; 3 ani – can. 29 al Sf. Ioan Ajunătorul) etc, s-au pronunțat în final în vederea eliberării lui Pomohaci din rândul preoților.
Până și transexualul Naomi (alias cântărețul Florin Moldovan) a înțeles să condamne la TV așa ceva, adică incompatibilitatea preoției cu asemenea practici, adăugând: „Îl cunosc (pe Pomohaci – n.a.) din 1995, este homosexual (…) Mi-a fost client, a venit cu un băiat de 17 ani (…) Mă suna … 15 milioane pentru două persoane o jumătate de oră”…
Lupii, paznici la oi!
„Pe ereticii cei nelegiuiți, care nu se pocăiesc, afurisiți-i și-i lepădați de ceilalți credincioși, aducând la cunoștința publică îndepărtarea lor din Biserica lui Dumnezeu și porunciți credincioșilor să se ferească cu desăvârșire de ei, și să nu se întovărășească cu ei nici la vorbă, nici la rugăciune, căci ei sunt potrivnici și dușmani ai Bisericii, strică turma lui Hristos și batjocoresc moștenirea credinței. Aceștia sunt despre care Domnul a spus cu amărăciune și cu asprime, zicând că sunt hristoși mincinoși și învățători vicleni, care hulesc duhul harului și disprețuiesc darul cel oferit gratis, cărora nu li se iartă nici în veacul de acum. Nici în cel ce va să fie” (Pravila Bisericească, de ier.Nicodim Sachelarie, pg.717).
În zilele cele din urmă, care vor culmina cu întronarea în câteva decenii a liderului mondial Antihrist, rătăcirea creștinilor va fi atât de mare încât vom vedea cum, inclusiv din Biserica Drept Slăvitoare, profanatorii (pângăritorii, necinstitorii) vor mișuna, pretutindeni, propovăduind apostazia (renegarea Ortodoxiei) și căutându-i, spre a-i denunța autorităților antihristice, pe martirii care vor reuși să rămână credincioși adevărului și să fie învingători în noianul năucitor de erezii (învățături greșite) până la a-L întâmpina, pe Domnul, la A Doua Sa Venire. Până atunci însă, scenele de marasm apocaliptic vor fi tot mai dese, vom vedea neîncetat cum lupii devin paznici la oi, iar lumea întreagă va fi înspăimântată de urgia unor fărădelegi, de neimaginat, provocate violent de legiunile luciferice ale fiilor pierzării, ai blestemului și ai neorânduielii, precum sunt: hulitorii, ecumeniștii, ereticii, smintitorii, sectanții, globaliștii etc. Marșul rătăcirii generale a și început, în piețe, unde un grup minuscul numit „Strada” ridică „pumnul” zarvei, ca apologeți ai ilegitimității, schimbând actuala ordine cu o „nouă ordine” în care va domni anarhia!
Cu siguranță, sfidarea legilor Bisericii a existat și pentru fostul preot Pomohaci atunci când, în duh ecumenist, s-a complăcut repetat în situația de a friza căderea în erezie, atât prin invitarea în 2009 a pastorului protestant V.Pustan în biserica de la Moșuni, unde a și fost lăsat să predice, dar îmbrăcat diversionist în negru (totodată, Pomohaci amăgindu-și turma că ar avea în față un … „profesor universitar la Teologie”!), cât și onoarea invitației adresate lui (de acest V. Pustan) de a „conferenția” în 2012, chiar în Postul Paștilor, în mijlocul adunării de penticostali de la Beiuș, acolo unde, alături de preotul C. Necula (singurul preot care s-a afișat alături de „strada” sibiană), a avut loc un eveniment ecumenist unde s-a propagat erezia că „suntem biserici-surori” și că ambii invitați, ortodocși, sunt de fapt … „fani” ai predicilor penticostalului V. Pustan! Conexiunile în cauză, prin care fostul preot Pomohaci a deschis anticanonic ușile bisericii (spre a-și sminti propria turmă), dar totodată și el să intre pe ușa unde îl aștepta o adunare eretică, reprezintă o acțiune inadmisibilă care ar fi trebuit să intre sub incidența sancțiunii caterisirii imediate, conform canoanelor 45 și 64 ale Sf. Apostoli ai Domnului, a can. 6 și 33 ale Sinodului V local de la Laodiceea, a art.28, 2 din Regulamentul canonic bisericesc etc.
Prof. Costel Neacșu
