ROEXIT SAU EUROEXIT?

Se pare că, de la un timp încoace, de când mă ocup mai mult de poezie, nu mai am nas de ziarist. Cu ani în urmă, rar greșeam în anticipările mele privind profilul, traiectoria și viziunea politrucilor centrali și locali, păreri pe care le-am exprimat, de-a lungul vremii, la ziar și pe care, ulterior, le-am adunat în două cărți: „Viol pe muzică de Bach” și „A înflorit mătrăguna…”.

Am mirosit, încă din start, că Meleșcanu e o curvă securistă și n-am ezitat să scriu, în epocă, după o conferință de presă ținută de acesta la Craiova, un editorial care l-a scos din minți pe dr. Renică Diaconescu, proaspăt membru ApR, pe atunci… „Dumnezeu să ne apere de… ApR!” I-am citit rapid fața marxist-leninistă a lui Petre Roman, căruia i-am dedicat „Liturghia cameleonului”, am anticipat „Neputințele și colaboraționismul lui Andrei Pleșu”, „Nesinceritatea și cameleonismul lui Emil Constantinescu față de Regele Mihai I”, „Șiretenia sovietică și duplicitatea lui Ion Iliescu”, am prefigurat „Golgota premierului Radu Vasile” și, mai ales, direcția totalitară a „Marinarului politic și atomic, Traian Băsescu”. Am intuit precaritatea alianței CDR, în „Coaliție – bibelou de porțelan”, și am „cântat”, pe îndelete „Mesianismul cripto-comunist al lui Varujan Vosganian”. Am scris apăsat despre „Jeluirea metafizică și antinațională a lui Crin Antonescu”, despre „Jegoșenia securistică siropoasă și lacrimogenă a lui Pavel Coruț”, ca și despre „Melancoliile comuniste ale celor doi dihori atei: Ion Cristoiu și Adrian Păunescu.”

„Despre fâțâitul din cur al femeilor pesediste și liberale” nu m-am abținut să scriu și s-a și adeverit până la urmă că între ele, femeile pesediste și liberale, nu-i nicio diferență majoră, fiindcă, nu-i așa?, „Dosurile se schimbă, limbile rămân aceleași.” Am anticipat, de asemenea, încotro vor duce PRM-ul „Lumpen-proletarii grupului Pro-Vadim”, dar am vorbit și despre viitorul stat paralel, în 2003, în editorialul „Fosta Securitate – drama României de azi.” Am prefigurat direcția glonțului pe care și l-a înscenat Adrian Năstase, în „Glonțul restaurației” și am spus despre înscăunarea lui Stolojan în fruntea PNL că este „O manipulare securistică de proporții”, luând în calcul faptul că „Dragă Stolo” fusese un mare specialist al economiei lui Ceaușescu. În „Pastel de toamnă cu pediști”, dar și în alte editoriale, am subliniat traiectoria dezastrului pe care-l vor face Băsescu și Elena Udrea, iar despre amorurile dintre pediști și liberali, dar și dintre pesediști și liberali, ca și dintre toate cele trei formațiuni la un loc, am scris în editorialul „Nu de stat ne e frică, ci de cei care-l țin în captivitate”, editorial care a fost citat chiar de Stolojan, într-o conferință de presă de la Hotel Parc din Slatina.

Despre grangurii politici locali, am scris cu vârf și îndesat. Despre „Stângismul liberalilor Karol Kovacs și Renică Diaconescu”, care au și sfârșit în brațele PSD, despre „Naționalismul de paradă al jupânului Jenel Copilău”, despre forța politică pe care a avut-o „Sindromul Ion Toma”, cel care a fost învins de propriul ideal, despre „Păcatul grandorii”, practicat de Marin Diaconescu, prefect de Olt și Zoltan Erdey, subprefect, la rându-i, despre „Plăcintarul care-și mănâncă singur marfa”, referindu-mă la fostul prefect democrat Oto Popescu, despre „Dreapta stângii” senatorului Marin Bobeș, dar și despre „Elefantul care merge elegant printre bibelouri”, referindu-mă la diplomația fostului președinte al CJ Olt, Marin Ionică…

Am scris și am anticipat multe chestiuni politice, de-a lungul vremii. De la un timp, nu-mi mai iese nimic. Nimic nu mai este previzibil. Liberalii s-au curvit definitiv, n-au nici doctrină și nici spirit de sacrificiu pentru țara asta, pesediștii se bat între ei și nu știi când se bat cu adevărat și când simulează, cei de la ALDE încearcă să iasă din cercul din ce în ce mai strâmt al PSD, dar Tăriceanu mânuiește când Crucea, când Steaua, când Secera, când Ciocanul… Greu de deslușit viitorul acestui fariseu.

Restaurația comunistă de tip sovietic bate la ușă și, culmea unul dintre sutele de propovăduitori este nimeni altul decât Marian Munteanu, copilul de suflet al lui Virgil Măgureanu, care spune nici mai mult nici mai puțin, că Referendumul pentru definirea familiei este o declarație de independență față de Europa.

Când toată lumea îmi spunea că băiatul ăsta e stalinist, eu, ca prostul, alături de Marilena Rotaru, ziarista Regelui Mihai, îi cântam ode. Degeaba se desolidarizează acum liberalii de el, căci în PNL sunt de-alde Marian Munteanu câtă frunză și iarbă și toți vor, alături de Dragnea și de PSD, ieșirea României din Europa și intrarea ei în sfera de influență a Rusiei.

Dar, oare, nu greșesc cumva? Vrea România, prin reprezentanții ei politici actuali să iasă din Europa sau Europa se grăbește să iasă din România, fiindcă pute, pute rău de tot? Adică ROEXIT sau EUROEXIT?

Dumitru Sârghie