Traumatizată de atâtea „crize”, decimări de populații și schimbări siluite de mentalități, lumea întreagă este condusă, cât mai „inteligent”, către un lagăr colectiv caracterizat de depersonalizarea ființei umane, impunerea forțată a spiritului de turmă și anularea în masă a oricăror drepturi și libertăți civile. Scopul acțiunii, de înregimentare la scară planetară, nu constă primordial în acapararea de bogății naturale, ci în pierderea sufletelor printr-un genocid fără precedent în istorie! Și totul de derulează foarte rapid, ca să nu existe timp de prea multe comentarii și nici loc pentru prea mulți comentatori, sub acoperirea și în numele legii. Astfel, în condiții cât mai discrete și fortuite, inclusiv la noi, în România (ca nu cumva să fim într-un con de ton discordant), au intrat și intră în dezbatere parlamentară tot felul de proiecte de legi controversate! Se întâmplă însă ca votarea lor, adeseori, să fie făcută fără dezbateri publice de rigoare și chiar fără ca populația să afle exact, de la o Presă din ce în ce mai formală, ceea ce se întâmplă!
În acest sens, aș dori să aduc la cunoștința opiniei publice intrarea în vigoare a două legi, ambele facilitând organelor din domeniul securității naționale atribuții de serviciu în a se „prevala de rațiunea interesului securității naționale pentru a culege informații prin mijloace și metode care intruzionează viața intimă, familială și privată, corespondența, secretul bancar, libertatea de circulație, secretul economic privat, cel implicat în exercitarea profesiilor liberale și tot ce intră sub sistemul protecției și garanțiilor implicate de Art.8 al C.E.D.O.” (este vorba de Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și de modificările aduse Legii nr.51/1991 privind siguranța națională a României, coroborată cu Legea nr.14/1992 referitoare la organizarea și funcționarea S.R.I.).
La prima, adică la Legea nr.255/2013, este foarte important de reținut că parlamentarii au respins un amendament esențial, propus de deputatul Varujan Pambuccian, prin care s-ar fi reușit prevenirea contrafacerii probelor invocate de organele cu atribuții în domeniul securității naționale pe suport digital! Vă citez din Stenograma dezbaterii parlamentare, ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 2013:
Dl. Varujan Pambuccian – „Construcția aceasta asigură faptul că datele preluate în urma interceptării nu sunt ulterior procesate cum îi tună unuia sau altuia. Și vă repet, îl spun acum, e bine să fiți conștienți de ceea ce vă spun: dacă înregistrez o convorbire de 1- 2 ore cu oricare dintre dumneavoastră, pot să vă fac să spuneți ce vreți cu vocea dumneavoastră și cu tonalitatea vocii cum vreau eu. Există software pentru asta, de asta am făcut tot mecanismul acesta asiguratoriu, ca să nu se întâmple așa ceva și ca datele care ajung în instanță să fie chiar probe. Doriți să facem lucrul ăsta, bine. Nu doriți, nu vă mai mirați în viitor. E lung textul…”
Dl. Valeriu Zgonea (președintele Camerei Deputaților) – „Domnule deputat, îmi cer scuze în numele Comisiei. Este amendamentul fundamental, toată lumea îl știe. Este amendamentul cheie al construcției pe care dumneavoastră ați făcut-o și trebuie să recunosc că aveți dreptate. Îmi cer scuze.”
Dl. V.P. – „Vă mulțumesc…”
Dl. V.Z. – „Textul trebuie supus la vot. Este amendamentul domnului deputat Varujan Pambuccian. Vă rog frumos să vă pregătiți cartelele. Să înceapă votul.”
Dl. V.Z. – „71 de voturi pentru, 4 abțineri, 98 de voturi împotrivă. Amendamentul a picat.”
La cea de-a doua, adică la Legea nr.51/1991, s-au introdus noi prevederi referitoare la siguranța națională a României. „Sare în ochi”, însă, conținutul art.29, ale cărui modificări precizează faptul că organele cu atribuții în domeniul securității naționale pot, în condițiile legii privind organizarea și funcționarea acestora:
f) să efectueze activități specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale desfășurate cu respectarea prevederilor legale – activitățile specifice prevăzute la alin. 1 pot consta în:
a) interceptarea și înregistrarea comunicărilor electronice efectuate sub orice formă;
d) supravegherea prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private;
e) localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;
f) interceptarea trimiterilor poștale;
g) obținerea de informații prin tranzacționarea financiară sau datele financiare ale unei persoane.
În concluzie, se poate afirma că suntem martori oculari la un proces de legiferare a unor noi restricții civile, prin „mijloace și metode specifice”, care vizează supravegherea din ce în ce mai strictă a societății românești, pe fondul deprecierii garanțiilor că Justiția va fi cu adevărat independentă în a apăra integritatea persoanei în spiritul Adevărului, Libertății, Dreptății, Demnității și Fericirii…
COSTEL NEACȘU
