Oare știe domnul Liviu Dragnea (ministrul Dezvoltării Regionale și al Administrației Publice), cel atât de pripit în problematica fragmentării teritoriale a României în 8 sau 9 regiuni, că România este prezentată oficial ca o țară cumpărată de străini (fără a fi dat un ban – n.a.) și la cheremul intereselor acestora?
Cu siguranță că, printre cei care ne conduc politic viețile, în interminabila tranziție spre… dezastru, sunt desigur mulți care știu ceea ce poporul nostru, cu ai lui ziariști și istorici „de calibru”, habar nu are! Sau poate că, unii, doar se prefac că nu pricep! Faptul că am fost vânduți, adică tranzacționați ca niște obiecte fixe în târg, în beneficiul unor cumpărători versați, care demult își propun să pună mâna pe bogăția și conducerea întregii lumi, s-a declarat practic în public, oficial, la cel mai înalt nivel politic al reprezentanților statului Israel. Mai întâi a făcut-o președintele Shimon Peres, în 2007, care a subliniat, la o recepție aniversară, succesul țării sale de a fi cumpărat România, Ungaria, Polonia și Manhattan! Și, fiindcă la noi în țară declarația respectivă nu a stârnit nici un fel de reacție oficială sau neoficială, ea a fost preluată și repetată, în 2012, tocmai poate pentru a ni se fixa mai bine, în conștiința colectivă, de către prim-ministrul Benjamin Netanyahu!
Ca să înțelegem și mai bine cum este cu „dreptul de proprietate” al unei națiuni asupra altor națiuni, mai ales când aflăm că reputatul prof. univ. Ion Coja scrie despre unele pregătiri subterane, ca pe teritoriul României (oare în care regiune?) să fie transbordați în caz de evenimente excepționale nu mai puțin de un milion de cetățeni israelieni, de același neam, deci, cu cei care ne-au șicanat legile țării începând chiar cu prima Constituție din 1866, ar fi mai mult decât necesar ca și noi – românii de rând – să cunoaștem cât de puțin din istoricul prin care am fost în mod deliberat transformați într-o colonie de niște capete de stat „ascunse” în spatele ușilor închise.
În primul rând, evreii sioniști (care ne-au cumpărat) s-au gândit să ne subjuge ca popor, adică să scoată bani – indiferent de moralitatea mijloacelor folosite – până și din morți! Au reușit să obțină „bani frumoși” și din specularea morților pentru că, inaugurând un caz unic în analele țării, acuzate de participarea sub diferite forme la uciderea evreilor din Holocaust, considerat exclusiv un caz unic de suferință în masă, fie să îi despăgubească în bani, fie cu alte valori materiale. De exemplu, Elveția, deși în evidențele ei bancare exista o sumă mult mai mică de depuneri nerevendicate, a fost obligată să le dea 1,2 miliarde de dolari; „marea” Germanie nu s-a opus nici ea cererii lor, decontându-le până acum 60 miliarde de dolari; a urmat apoi ofensiva împotriva țărilor din Europa răsăriteană și așa sărăcite de război – iar România, datorită înțelegerii pe care au făcut-o cu prim-ministrul Adrian Năstase, „presat” să-și dea consimțământul, cu condiția ca presa și opinia publică să nu afle nimic, a fost forțată și ea să achite Consiliului Mondial Evreiesc pentru Restituiri despăgubiri pentru Holocaust (pentru cele 280.000 – 380.000 de victime estimate de Comisia Elie Wiesel, instituită prin hotărâre guvernamentală românească, din ea făcând parte în majoritate evrei, dar și câțiva români, printre care Ioan Scurtu), incredibila sumă de 50 miliarde de dolari! În paranteză fie spus, dacă însă România ar cere C.M.E. bani pe morții și victimele noastre, ar trebui atunci să îi amintim de exterminarea a 150.000 de români (cu participarea și a evreilor din „Coloana a V-a”) făcută după Ultimatumul sovietic de evacuare în anul 1940 a Basarabiei și nordului Bucovinei, precum și de cei peste 10.000 de români asasinați de unguri în Transilvania după cedarea nordului Transilvaniei către Ungaria la 30 august 1940 (atunci când unii evrei se declarau fericiți, după cum mărturisește sfidător însuși evreul Elie Wiesel: „Și mama mea s-a bucurat de schimbarea naționalității”) sau de participarea lor la teroarea anti-românească, dintre 1946-1989, din vremea comunismului (atunci evreii erau plasați ca șefi în ministere, Poliție, închisori, lagăre de muncă forțată etc)!
Cum România însă nu dispune de cei 50 miliarde de dolari, „tranzacționați” de sioniști prin strângerea mâinii lui Adrian Năstase, aceștia au fost „înțelegători” cu noi și au „acceptat” să le oferim: pământul, bogăția naturală, sistemul bancar, companiile de stat profitabile etc. Mai concret: pământul ni-l iau, cu plata și a dobânzilor aferente, spunându-ne că au avut cândva proprietăți în România, în ciuda faptului că ei înșiși au făcut în 1948 Naționalizarea (poate nu se știe că, în 1939, 75% din avuția noastră națională era controlată de evrei), bogăția naturală ne-o „confiscă” prin diferite companii penetrate în linii mari de capital evreiesc (apropo: știați că niște companii americane fac forări estimate la un miliard de dolari pentru găsirea unor importante zăcăminte de petrol și gaze naturale în apele teritoriale ale României, „cerându-i” SRI – aflat constituțional sub control parlamentar – SĂ ASIGURE SUB ORICE FORMĂ UN CLIMAT DE STABILITATE POLITICĂ PENTRU A NU SE IROSI ATÂȚIA BANI?!), sistemul bancar l-au „decapitat” după ce au falimentat și preluat unele unități (Bancorex, BCR), companiile de stat și le-au însușit tot în stilul „ingineriilor financiare” amintite în care excelează („austriecii” de la OMV au cumpărat Petromul cu un preț de 10 ori mai mic!) etc. Ca să înțelegem și mai bine cum „băieții deștepți” au făcut cu reprezentanții cercurilor evreiești internaționale unele tratative și tranzacții despre care lumea nu știe, fără să aibă nici un fel de scrupule și nici dreptul să negocieze interesele țării, pentru că înțelegerile se preferă a fi secrete, mai adaug și dezastruoasa „afacere Bechtel” (o firmă „americană” căreia i s-a încredințat direct, fără licitație, cum prevede legea, construirea autostrăzii Transilvania cu bani integral de la bugetul statului român, deși autostrada de pe coridorul 4 Nădlac – Sibiu – Pitești – București se putea face cu finanțarea UE în proporție de 75% din proiectul bugetar), al cărui contract strict confidențial nu poate fi reziliat și nici dat publicității întrucât conține clauze care nu pot fi divulgate… Iată, așa au reușit aceste cercuri internaționale evreiești să controleze bogățiile, nu numai ale Românei, prin presiune, tratative, secrete, șantaj și racolare de conștiințe! Și încă ar mai dori acum să ne fure și bogăția spirituală a neamului nostru creștin prin lobby-ul unor organisme externe (pentru a se introduce unele anomalii constituționale, sub pretextul formării unor diviziuni teritoriale menite, în fond, să ne anuleze „camuflat” identitatea națională și să ne distrugă statul național)!
Poate, în final, ar fi potrivit să îi atenționez pe cei care ne-au vândut și, încă, ne mai vând, că nu este prea departe ziua când patrioții români vor răspunde „Prezent!” chemării din poezia „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane” și, înțelegând atunci că expansionistul sionist reprezintă pericolul nr. 1 pentru integritatea și suveranitatea României, cum corect sesiza în presă și poetul nostru național Eminescu, se vor ridica să își apere identitatea națională și țara de această invazie a unor pretenții barbare din mileniul III, în fața căreia stau de secole în genunchi și ceea ce noi numim a fi „jandarmii lumii”, adică SUA și Germania…
Nota Bene
Din multitudinea de informații istorice care stau la baza acestui documentar, sunt recunoscător și mulțumesc pentru nobila sinceritate publicistică a unor evrei – cum ar fi N. G. Finkelstein (profesor la Universitatea din New York), Raul Hilberg (savant în cercetarea istorică a Holocaustului), B.H. Freedman (consilier al mai multor președinți americani) etc – prin ale căror studii am reușit să înțeleg mai bine cum să fac o distincție, atât între suferința incontestabilă a poporului lui Israel (Holocaustul istoric) și profitorii ei, cât și între evreii cinstiți și neguțătorii istoriei. Cei din urmă, făcând uz de forță, fără să țină cont că „exploatează imoral memoria exterminării naziste”, cu intenția de a-și atinge propriile lor scopuri, vor să obțină foloase cât mai mari din suferința altor popoare și „uită” că nu este în spiritul dreptului internațional să subjuge astfel alte națiuni.
În ce privește țara noastră, unde avem dovezi că preoți ortodocși și populația au dat o mână de ajutor etnicilor evrei, în contextul dificil al operării legilor specifice situației de război, una este a exista mișcări cu accente izolate de antisemitism (culminate cu deportarea) și cu totul alta este a fi culpabilizată România, pe nedrept, ca stat antisemit! Ar fi bine ca acest lucru să îl înțeleagă – în graba lor spre vacanțele exotice din Dubai – și unii politicieni de la București intrați într-o compromițătoare „horă antiromânească”. Și acest adevăr este valabil pentru că, în profunda noastră mentalitate românească, suntem și vom fi anti-nedreptate și nu antisemiți!
COSTEL NEACȘU, Liga Scriitorilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști
