Din Cerul Tău ’nalt ce marea îngână,
Zamolxe, trimite-mi un fiu, ca băiet,
cu boi de luceafăr și grai tămâiet,
al nostru, aici, cu noi, să rămână!
Și luna să treacă aproape-n făget,
pe-oglindă de lac să fie stăpână,
când liniștea numai tăcerilor sună
și El prin cunoașteri călca-va încet.
Istoria noastră să-nvie în vers,
oștirea străbună-n eroicu-i mers
și Floarea albastră s-ajungă la cer;
Și Țara să-și cânte, iar Tată-Ți mai cer,
mai largă-n hotare și dulce în veci!
Întrupă-L, Părinte, prin vremuri cât treci!
________________________Gheorghe Olteanu,
________________________Mierlești
