S-a sinucis tăcerea

S-a sinucis tăcerea-n mâinile tale,
Atingeri cu freamăt dospesc contopirea,
Când coapsa iubirii proscrisă-n anale,
Învie din slove să-și bea fericirea;

Lacustre priviri îmi macină trupul,
Făr’ de pudoare aștern idealuri,
Sorbindu-mi extatic sudoarea de-a rândul,
Și-odată cu ea orgasmice valuri;

Șoapte ardente se vor incantații,
Revin din cădere în focul astral,
Mișcări rituale se cer invocații,
Seduc și gândirea cu pathos letal;

În prundul din păr faci cripta tăcerii,
Tu-ți știi rătăcirea pe căile ei,
De inima geme sub grinda plăcerii,
Închină-i descântec cu floare de tei…

Mădălina Bărbulescu