Iubita mea – trup de violă,
Când rafinată, când frivolă,
Obligă-ți sânii migratori
Să-și ia aromele din flori,
Iar tu nu-ntârzia să bei
Nectarul florilor de tei,
Căci, altfel, curge: Panta Rhei!
Iubita mea blondă și scundă,
Coboară-ți pleoapele-o secundă
Și-ai să percepi, cu-n ochi albastru,
Cum facem dragoste-ntr-un castru,
Și-ai să citești, cu-n ochi muriu,
Că viața noastră-i un pariu,
De când mă știi, de când te știu…
Iubita mea cu ie veche
Și cu cireșe la ureche,
Cu toporași la subsuoară,
Ne-om întâlni, a câta oară?
Ca să ne săturăm de-azur
Și martori ne vor fi, îți jur,
Creanga de măr, creanga de mur.
Iubita mea cu umeri dalbi,
Ți-oi dărui trei nuferi albi
Și-un vin de coacăze-n amurg,
De-mi vei permite să-ți parcurg,
Cu mâini de puf, trupu-ți divin,
Și cu privirea șoldu-ți fin,
Și-așa cum scrie la destin,
Să intru-n tine lin-pelin…
Dumitru Sârghie
