Sâmbătă, 30 martie a.c., în amfiteatrul Liceului „Ion Gh. Roșca”, s-a desfășurat a II-a ediție a „Serilor pentru minte, inima și literatură la Vladu Nica din Osica” Manifestarea a fost organizată de către Asociația Pro Memoria, în colaborare cu Primăria și liceul din localitate.
Protagonistul acestei manifestări culturale a fost Nicolae Coande, cunoscut în Osica drept „Poetul din Modorani”*. Asta, pentru a fi deosebit de Poetul din Vladuleni** (adică Marian Drăghici, redactor-șef adjunct al revistei Uniunii Scriitorilor din România „Viata Românească”).
Nicolae Coande s-a născut în 1962, este absolvent al Facultății de Filosofie-Sociologie (dublă specializare) și are un master în filososofie la Universitatea din Craiova, cu o dizertație despre miza gândirii în filosofia târzie a lui Martin Heidegger. A debutat la începutul anilor ’80 cu poezii publicate în revistele „Ramuri”, „Luceafarul” și „Familia”, iar editorial a debutat în 1995 cu placheta de poeme „În margine” (Editura Ramuri). Au urmat alte cinci volume de poezii, iar în 2012 a publicat „VorbaIago” (antologie de versuri prefațată de Al. Cistelecan). A desfășurat și o intensă activitate jurnalistică, publicând în „Cuvantul Libertății” (Craiova), dar și în reviste de cultură din țară („Timpul”, „Calende”, „Cultura”, „Observator cultural”) peste 1000 de articole. Circa 130 (in general editoriale) grupate în patru capitole tematice au făcut obiectul unui volum prefațat de Vladimir Tismăneanu, care se numește „Revanșa chipurilor” și a apărut în 2008.
Nicolae Coande este prezent și în unele antologii din țară („O panoramă critică a poeziei românești” – Marin Mincu, 2007, „Cele mai frumoase poeme din 2010” – Claudiu Comartin și Radu Vancu, 2011 ) și din străinătate (Germania, Serbia și SUA). Nicolae Coande ocupă, în prezent, funcția de secretar literar al Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. Este (inevitabil), alături de Marian Draghici și Paul Aretzu, colaborator permanent al revistei „Rădăcini” (scrisă de osiceni, despre osiceni și pentru osiceni).
Ceea ce impresionează cu adevărat în cadrul manifestărilor culturale „la Vladu Nica din Osica” este lipsa evidentă a oricărei regii. Spectatori sunt doar cei interesați (motiv pentru care Amfiteatrul liceului nu este niciodată aglomerat) iar protagoniștii sunt, în parte, nominalizați, în parte, spontani.
Nicolae Coande a sosit la Osica însoțit de domnii Corneliu Mihai Ungureanu – creator și redactor-șef al revistei on-line „Prăvălia culturală” și Marius Dobrin, cunoscut, în special, pentru lucrări a căror temă predilectă este istoria Băniei. Desigur, fiecare dintre ei și-au pregătit, din vreme, intervențiile, dar ca urmare a dialogului cu spectatorii totul s-a transformat într-o manifestare spontană, care a entuziasmat întreaga asistență.
Din poemele ale căror versuri au răsunat în Amfiteatrul Liceului din Osica am selectat și publicăm aici: VorbaIago.
*Modorani – cartier situat în sud-vestul Osicii Mari în care s-a născut Nicolae Coande
** Vlăduleni – cartier situat în estul Osicii Mari în care s-a născut Marian Drăghici
Dumitru Sârghie
VorbaIago
lui Paul Goma
Trezește-te, ultima bătălie dintre uriași se dă în pîntecele Rusiei,
în necenzurata durere a inimii unui copil adus în cioc
de rîndunica nopții și lăsat în prag sărmanului pescar –
cînd te iubește Dumnezeu îți dă o gură-n plus și-ți rupe undița,
ai grijă, uterul bătrânei Asii scuipă guzganul cu cap de om,
singur cerșetorul de pîine l-a văzut cînd își aruncă mațele
ca un năvod în valea unde spumegă taimenul,
pe Obi, la ostrovul pe care omul a mîncat inimă de om
și a trăit în zemlianka șobolanului cu steaua roșie-n coada grasă,
nu adormi, prin somn îți intră-n casă VorbaIago, te cară
pe spinarea ceții în porturi de strigoi, îți fură fierea
din care face cvas pentru Narodnyi Komissariat Vnutrennikh Del
să meargă înainte molohul spre cincinalul ultim,
acolo unde ne așteaptă sitele ce vor alege grîul de neghină,
mirosul de bătrîni coboară din copaci cu pași de vită
dusă în abatoarele unde un patefon huruie muzică de asalt,
hingherii cu ciocane înroșite în sîngele vițeilor abia născuți,
nu te speria, la ultima-nfruntare frunza toamnei ne va-ntâmpina
în linie cu bătaia de morse a inimii unui copilaș: de ce?
Și timpul s-ar putea opri. Trezește-te. La ușa ta e VorbaIago .
