Când trebuia să scriu cu patimă împotriva PSD-ului am scris fără menajamente, sfidând într-un fel boicoturile financiare îndreptate asupra mea din partea puterii politice de atunci, precum și disprețul pe care majoritatea pesedistă a Oltului mi-l servea cu generozitate.
M-au aplaudat liberalii. Când a trebuit să scriu împotriva prostiei galopante a PNL, formațiune care, în Olt, a fost, mai tot timpul, la degetul mic al PSD, liderii „dreptei” din orașul lui Pan. M. Vizirescu, rotunjindu-și astfel conturile, grație serviciilor aduse partidului celor trei roze, am scris, cu vârf și îndesat. M-au aplaudat pesediștii… Acum, când cele două formațiuni născute din fatidicul FSN își împart ciolanul (ce-i drept partea cea mai lungă și mai cărnoasă e a PSD), guvernând de-a-mboulea, împreună, nu mai e la modă să critici guvernarea, pentru că ne bate războiul la ușă și noi, prăpădiții de jurnaliști, trebuie să ne aliniem părerii politice globale.
N-ai voie să te abați, cu nicio virgulă, de la ceea ce s-a statuat în cancelariile euroatlantice, că dracul te-a luat. Devii urgent dușman al poporului, antieuropean, antioccidental, prosovietic, deși îți manifești și tu, ca tot creștinul, empatia pentru victimele din Ucraina, condamni nebunia balaurului roșu, precum și mârlănia unui partid precum AUR, care acționează împotriva intereselor noastre naționale, chiar dacă acesta se bate șoșocește cu cărămida în piept, țipând că este un partid naționalist.
Apropo de naționalism… Am scris adesea despre naționalismul curat al unor demnitari și scriitori din perioada interbelică, cu date și cu documente certe, despre recucerirea Basarabiei și Bucovinei, și am fost catalogat ca fiind nostalgic, fascist, extremist, reacționar, șovin și antisemit… Observ, acum, că imbecilii care mă înjurau atunci, vorbesc astăzi despre naționalismul izbăvitor al românilor, în oglindă cu cel al „fraților” ucraineni. Autoritățile românești, prin trâmbițele sale mediatice, încurajează, zic eu, în societatea românească, o intoleranță, în sens unic, fără precedent. Ca pe vremea partidului unic. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră! „Transparență, ochii plânși vor să te vadă”, aș putea spune, parafrazându-l pe marele poet Panait Cerna! Dar, tac! Ca să nu am parte de oprobiul „poporului”…
În puținătatea inteligenței mele, aceea de a nu fi oportunistul zilei, aliniat „cirezilor democratice”, cred că sunt argumente și contraargumente valabile și de-o parte și de cealaltă întru legitimitatea sau ilegitimitatea susținerii poporului ucrainean. Pentru susținerea crimei n-ar trebui, însă, niciodată, să existe vreun argument. E păcat că, în Sec. XXI, nu se găsesc soluții diplomatice pentru menținerea… PĂCII. Semn că toată evoluția civilizației lumii nu face doi bani. Uneori, am impresia că pentru toate taberele aflate în conflict, 1 litru de petrol și 1 kilowatt sunt mai prețuite decât 1 litru de sânge al copiilor care mor, în bombardamentele barbarilor și care, în matematica războiului, nu reprezintă decât pierderi colaterale…
Văd, pe Facebook și la televizor, foarte mulți specialiști în geopolitică, strategii militare, previziuni privind mersul războiului, doctori în tactici și aparatură de măcelărit oameni etc. Unii care, cu câteva zile în urmă, jurau că Putin nu invadează Ucraina, alții că armata criminalului e ,,Armata lui Papuc”, adică e primitivă și lipsită de armament modern… Întrebat ce părere are că Rusia lui Putin își mută arsenalul nuclear la Moscova, ministrul român al Apărării, Vasile Sebastian Dâncu, a dat un răspuns stupefiant: „Nu sunt strateg militar, nu știu ce ar însemna!”. Foarte frumos din partea acestui pesedist, cu grade sub sutană, care s-a cățărat, cu o largă simpatie din partea așa-zișilor noștri liberali, pe o demnitate fără să aibă habar de minimele ei rosturi.
Majoritatea clănțăilor de la Tv. au doar certitudini, așa cum are și Putin, și nicio îndoială. Se știe că indivizii care au doar certitudini și nicio undă de îndoială, pot da foc lumii, precum Nero, care a incendiat Roma.
Personal, mă abțin să dau verdicte și să previzionez viitorul. Mă depășește acest domeniu… Sunt multe necunoscute și incertitudini. Singura certitudine e moartea… care rezultă din acest război. Dâncu spune că nu-i nicio problemă pentru noi, dar să ne pregătim de ce-i mai rău, iar Biden confundă poporul ucrainean cu cel iranian.
Închei, spunând că îngenunchez, cu umilință (și nu așa că este trendy acum), în fața tuturor victimelor agresiunii nebune a Țarului Roșu de la Moscova. Iartă-ne, Doamne!
Dumitru Sîrghie
