Înmugurind, tu ai ales să stai,
Într-o asceză blândă post-tristețe,
Când arborele gnostic, un bonsai,
Semnalizează Logos și Justețe.
Mahatma Gandhi, azi, îți dă binețe…
Pe trupul tău, pasc tainice fantasme,
Reinventând comori de mult apuse,
Taurul Nandi caută în basme
Sacralitatea vacilor hinduse.
Cândva, pe Diavol, Eva îl seduse…
Prin unde reci, preferi ca să prefiri
Și apa, și-ntunericul, și raza
Ți-e fruntea-mprospătată de zefiri,
Ce gnostică și sfântă ești, Zaraza!
Primejdia, din nou, păzește paza…
Duios, mă strigi, de dor-despărțitor,
Un șarpe alb ne străjuie cărarea,
Credința-i la-ndemâna tuturor,
Iar gnosticismu-și neagă înserarea.
Fortuna labilis? Aceasta-i întrebarea…
Dumitru Sârghie
