Moartea este una dintre cutumele existenței noastre pământești și momentul în care se încheie dialogul sufletelor. Doctorul veterinar Dumitru Țoncu, slătinean prin vocație și definiție, a avut o viață tumultoasă pe care și-a închinat-o profesiunii și locurilor sale natale.
Făcea partea din acea generație de medici veterinari care a făcut studii adevărate, pe vremea când Școala de Medicină Veterinară Românească se situa printre primele școli ale Europei. A fost studentul marelui profesor universitar Sabin Ghergariu, eminent dascăl a numeroase generații de medici veterinari, membru al diverselor societăți științifice din țară și străinătate și Doctor Honoris Causa, titlu oferit, în 1997, de USAMV Timișoara.
Dr. Dumitru Țoncu avea cultul prieteniei, acesta oglindindu-se și în faptul că, deși era social-democrat convins, el întreținea călduroase relații de amiciție și respect cu distinșii săi colegi de medicină veterinară, doctorii Mihail Florescu și Vlad Viorel Popa, care se aflau în barca PNȚCD.
A crezut în Dumnezeu și a iubit adevărul. Nu s-a bucurat niciodată de suferința altora și nici nu s-a lamentat, atunci când el însuși a fost în suferință. Era un optimist incurabil, deși o boală nemiloasă îi împuțina trupul pe dinăuntru, cu fiecare zi ce trecea…
A plecat prea devreme dintre noi… Astăzi, ne privește dintre stele, hâtru, ironic și autoironic, așa cum a fost o viață întreagă. Prin comportamentul său, prin atitudinile publice pe care le-a avut, în calitatea sa de medic veterinar, director al DSV Olt, consilier municipal sau județean și, mai ales, în calitate de OM și politician de stânga, el ne-a demonstrat tuturor ce înseamnă consecvența, loialitatea și profesionalismul.
A fost un om de echipă, cu o personalitate distinctă. Un luptător politic, atât în ring, dar și în afara ringului, el câștigând în instanță toate bătăliile pe care le-a avut cu adversarii politici.
Prin tot ceea ce a făcut, Dumitru Țoncu a respectat valorile fundamentale: onestitatea, demnitatea, adevărul, dreptatea socială, credința strămoșească. Nu a avut vocație de trădător. În noaptea aceea de pomină, când Mircea Geoană pierdea, stupefiant, alegerile, în favoarea lui Traian Băsescu, singurii pesediști care au rămas în sediul PSD au fost regretații Radu Stancu (pe atunci Secretar de Stat la Interne) și dr. Dumitru Țoncu, doi oameni de caracter, care-i juraseră credință lui Ion Toma, șeful PSD Olt în acele vremuri.
Dumitru Țoncu a fost descendentul unei familii onorabile și înstărite și, de aceea, în urma sa, au rămas anumite proprietăți, printre care și un teren intravilan, aflat în spatele magazinului PROFI din Slatina. Urmașii lui Dumitru Țoncu au hotărât ca o anumită suprafață din acest teren să fie donată Primăriei Slatina, ca loc de servitute, pentru amenajarea unei străzi de o necesitate maximă pentru noul cartier care s-a profilat în această zonă a orașului nostru.
Considerăm că nu ar deranja pe nimeni faptul ca această stradă să poarte numele „DOCTOR DUMITRU ȚONCU”, slătinenii, prin reprezentanții locali, arătându-și astfel prețuirea și respectul pentru un slătinean de «Linia Întâi», care și-a iubit cu patimă orașul natal.
Dumitru Sârghie
Președinte Asociația Ecologia Bunului-Simț
