AcasăLa ordinea săptămâniiSuveranele României, model de abnegație pentru poporul român (ediția a II-a) –...

Suveranele României, model de abnegație pentru poporul român (ediția a II-a) – punct final

Inițiat de Liceul Teoretic „Ion Ghe. Roșca” din comuna Osica de Sus, județul Olt (director prof. Sorina Iacob), proiectul „Suveranele României, model de abnegație     pentru poporul român”,  ediția a II-a, s-a desăvârșit în ziua de 10 iunie a.c.

Partenerii acestui sublim proiect, întru cunoașterea adevăratei istorii a României, au fost: Biblioteca Județeană Ion Minulescu Slatina, Muzeul Județean Olt, Inspectoratul Școlar Județean Olt, Alianța pentru restaurarea Monarhiei – filiala Olt (președinte Ioan Paul Popescu) și Asociația Culturală ProMemoria din Osica de Sus.  Parteneri media au fost Săptămânalul Linia Întâi și Prima TV Slatina.

suveranele romaniei la finalManifestarea din 10 iunie a fost una de înaltă ținută civică și aristocratică, avându-se în vedere faptul că, în prezența d-nei Marilena Rotaru, jurnalist și realizator TV, la Biblioteca Ion Minulescu, a fost lansat DVD-ul „Cuvântul Regelui”, care cuprinde o serie de dialoguri realizate de domnia-sa cu Regele Mihai I, în perioada 1991-1995.

De asemenea, în cadrul acestei manifestări de sânge albastru, au fost premiați/premiate elevii și elevele care au participat cu lucrările lor (eseu, desen, grafică, pictură) la acest concurs inedit.

Moderatorii evenimentului au fost Paul Popescu (fost deținut politici) și Nicolae Coande (secretar literar al Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova). Au fost prezente aici personalități din sfera educației, presei, culturii sau – pur și simplu – adepți ai restaurării Monarhiei în România: dr. Alin Pavelescu – vicepreședinte ANRM Vâlcea, prof. Rebeca Rădulescu – Craiova, Ovidiu Bunea – președinte ANRM Dolj, scriitorul Marius Dobrin – Craiova, poetul Paul Aretzu – Caracal, Ion Ciocan – primarul comunei Osica de Sus, Sorina Iacob – director Liceul „Ion Ghe. Roșca”, prof. Laura Angelescu – Osica de Sus, prof. Claudia Pârvu – Balș, ziaristul Dumitru Sârghie (care a recitat poemul „Trăiască Monarhia”), prof. Elena Sîrghie – Slatina, Laurențiu Guțică – directorul Muzeului Județean Olt, dr. Aurelia Grosu – Slatina, col. Ion Surdu – comandor în rezervă, prof. Mihai Duică – Craiova, preotul paroh Nicolae Nicolăescu – Slatina, prof. Denisa Guțică – Slatina și prof. Cristina Botez – organizator.

Au vorbit despre rostul venirii Regelui Mihai la cârma acestei națiuni Nicolae Coande, Ion Paul Popescu, Paul Aretzu, părintele paroh Nicolae Nicolăescu și, într-un ton cu totul și cu totul sublim, d-na Marilena Rotaru. Iată discursul domniei-sale!

«TRĂIASCĂ REGELE!

Moto: „Zis-a Daniil Sihastru, / Numai sângele albastru / Ne salvează de dezastru.” 

Prea cucernice părinte, domnule Ioan Paul Popescu, domnule director, distinși oaspeți,

Mă onorează această seară și vă mulțumesc pentru că ați venit la această întâlnire. Trebuie să vă fac câteva mărturisiri. Prin anii ’80, citisem undeva că, în redacția unui mare ziar englez, era la vedere o inscripție care suna astfel: „Lumea a început azi dimineață și nimeni dintre d-voastră nu știe că  Elisabeta este Regina Angliei”.

dvd regele miahi marilena rotaruMi s-a părut atunci că această lozincă, exprima de fapt, toată libertatea meseriei de jurnalist, libertate pe care eu nu o aveam. Dar știam, în sinea mea, că dacă în redacția culturală a televiziunii române, ar fi putut exista o inscripție similară, ea trebuia să sune așa: „Lumea a început azi dimineață și toată lumea știe că Regele Mihai este Regele României”. Nu a fost posibil să existe o astfel de inscripție imediat și trebuie să vă mărturisesc ceea ce am spus și la Craiova. Am fost o elevă foarte slabă la istorie, pentru că am avut marea șansă ca bunicii și părinții mei să-mi spună adevărul istoriei noastre, cu toată precauția, cu degetul la gură, în șoaptă, dar asumându-și faptul că trebuia să aflu adevărul în legătură cu istoria adevărată a acestei țări. Așa a fost planul lui Dumnezeu… Mi-au venit semnale la diverse perioade, în care descopeream (și se crea în sufletul meu) Regatul.

Mulți dintre d-voastră ați găsit în diverse cotloane, în sipete ale bunicilor, monedele acelea cu Regele Mihai. Bunica mea îmi cosea un buzunar la rochia care se desfăcuse, îmi punea o ață în gură, să nu uit, și eu mă jucam printre papiotele de ață și descopeream acele monede. Un frate al bunicii dinspre tată, a fost (tot timpul a stat portretul lui acolo, în casa mare), colonel în Armata Regală Română – Alexandru Bute. Toate aceste semnale au venit către mine și mi-au  consolidat regatul din sufletul meu. Iar faptul că văd aceste desene de pe perete îmi umple inima de bucurie.

Îmi aduc aminte de alt moment, în mai 1990, era la sfârșitul lunii mai, am fost invitată la o emisiune în direct. În serata muzicală a lui Iosif Sava, cu care mai colaborasem, dar era o emisiune extraordinar de bună, de cultură, nu numai muzicală. La ora aceea, d-l Sava spunea că nu face politică și nu susține niciun partid,  că partidul lui este partidul lui Bach. Prima întrebare pe care mi-a adresat-o în acea seară a fost: „D-na Rotaru, dar cum de sunteți atât de răgușită?”. Nu am putut să-i răspund decât: „Mergeți și d-voastră în Piața Universității și strigați, în fiecare noapte, jos comunismul, și o să vedeți cum o să vorbiți”. Și tot atunci, dânsul a insistat și m-a întrebat: „Care este motivul pentru care susțineți Regele, de ce sunteți monarhistă?” Și, m-am trezit spunând: „pentru că toate poveștile încep cu a fost o dată ca niciodată, un împărat și o împărăteasă, un rege și o regină, un prinț și o prințesă. Eu nu cunosc nici o poveste care să înceapă cu a fost un președinte și o președintă”.

Acesta a fost, ca să zic așa, planul secret, pe care l-am simțit în ființa mea și care, după 1990 a devenit public. Nu o să am niciodată atâta putere și inspirație să le mulțumesc bunului Dumnezeu, bunicilor și părinții mei, care mi-au dăruit din cea mai fragedă pruncie, cea mai prețioasă bijuterie: Coroana. Tot ei m-au făcut să cred că va veni o vreme în care, măcar ca jurnalist, o să pot fi față în față cu Regele Mihai. Și a venit acea vreme, după ce, un an de zile, am spus că am fugit din România după români, pentru că am făcut ceea ce-mi doream demult să fac, ascultând vocile marilor creatori români din exil, la Europa Liberă. Am început să fac serialul de televiziune „Memoria exilului românesc”, în vremea în care cuvântul exil nu era plăcut, la fel ca tot ce ținea de monarhie și de  regalitate, era sub embargo.

Am reușit să mă întâlnesc cu oameni mari, așa cum spunea și tatăl meu, atunci când îmi arăta diverse portrete și diverse cărți. Pot spune că m-am îmbogățit teribil din aceste întâlniri.

În 1991, în 25 noiembrie, de Sfânta Ecaterina, era numele bunicii dinspre mamă, care m-a crescut de la mai puțin de doi ani până la trei ani și ceva, și mă legăna pe picioare, cântându-mi „Trăiască Regele!”. Când m-a găsit tatăl meu, la leagănul fratelui meu, care s-a născut la trei ani după mine, cântând și eu ce cânta bunica, a concediat-o pe bunica rapid, pentru că deja era un pericol.

Am ajuns la acea zi la Versoix, m-a emoționat teribil faptul că Regele, prin tot ceea ce mi-a spus atunci, știa mai multe despre mine decât știam eu la ora aceea despre Rege. Eram concediată de la Televiziunea Română pentru delict de opinie și se citea adesea, la Europa Liberă, articolul care, de fapt, fusese picătura pentru care, în cele din urmă, am fost concediată. Articolul apăruse în Cotidianul, se numea „Libertatea de a fi mințiți”, de fapt, ce am câștigat noi în 22 decembrie 1989. …Regele mă asculta cu mare atenție. Și eu îl ascultam.

Să fii reporter, nu înseamnă numai să știi să vorbești. Un reporter trebuie să știe să asculte. Spunea foarte frumos Noica: atunci când capeți un răspuns, te luminezi, dar când pui tu o întrebare luminezi tu lucrurile.

Am fost binecuvântată de bunul Dumnezeu să am mai multe convorbiri, nu numai cele care sunt înregistrate, să pot să vorbesc despre toate lucrurile lumii noastre, despre credință, despre iertare, despre istorie, despre familie…Am putut să ascult tăcerile Regelui, care spuneau, de foarte multe ori, lucruri extraordinare. Am putut să văd și să simt, e o percepție dincolo de întâlnirile obișnuite cu oamenii, toată iubirea pe care Regele Mihai, o are pentru români. Nici un alt conducător nu i-a mai iubit pe români ca Regele Mihai, și  nici un alt suveran nu a mai fost atât de iubit cum este Regele Mihai.  Mi se pare lucrul cel mai important faptul că Regele iubește acest popor și că l-a iubit întotdeauna.

Mi-a spus, atunci când am făcut documentarul, cu prilejul împlinirii celor 85 de ani, în 2006, mi-a spus atât de profund, atât de simplu și adevărat: „Am încercat să fac tot binele posibil în condiții imposibile!”. În condițiile imposibile în care a salvat viețile atâtor zeci de oameni și a scurtat cel De-al Doilea Război Mondial cu șase luni.

Acum trei ani, în toamna lui 2012, am avut onoarea și bucuria să fiu la Londra când Regele Mihai a fost sărbătorit de Majestatea Sa Regina Elisabeta II a Marii Britanii. Momente de teribilă și unică emoție. În capela Reginei Elisabeta s-a pus blazonul Regelui Mihai, singurul Rege din afara Regatului Marii Britanii căruia i s-a pus pe veci, blazonul acolo, adică stema României Regale, între toți regii Marii Britanii. Un semn de profundă și unică prețuire. M-am bucurat pentru Regele Mihai și am suferit, pentru că, de o astfel de recunoaștere, dincolo de momentul acela miraculos, magic, de Paște 1992, nu a mai avut parte, și în țară.

Vă mulțumesc încă o dată. Trăiască Regele!»

LINIA ÎNTÂI


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments