Am fost recent la zilele Izbiceniului. Spectacol pur. Pus, pare-se, programat chiar după alegerile ce fură și trecură. Bravo organizatorilor. Dar nu un reportaj aș vrea să scriu aici – așa cum am eu obiceiul cam de 40 de ani – ci, mai de grabă, niște note. Observații. Căci, de câte ori vin la Izbiceni – și vin – pe locurile aproximativ natale ale bunicilor mei care stau mai la Nord, am senzația că vin să iau o gură de neaoșism. Să trag niscai oltenisme prin plămâni. Și, asta poate și din cauza înțigănirii unei capitale care, ca mai toată țara, se degradează. Moral. Și fizic.
Grație amiciției cu un primar ca Mircea Velica deschis culturii și stabil, ajutat de un director al centrului Cultural Gabriel Mihalcea, cu o deosebită cultură-media, am găsit aici comori. Căci, totuși Izbiceniul nu e un sat românesc/oltenesc deloc oarecare. E chiar un ideal de atins. Aici nivelul de trai, inclusiv de câștig e de invidiat. Dar, asta și datorită unei hărnicii tradiționale. Un sat rarissim în pas cu vremurile. La urma-urmei, cum mai arată un sat-model la oarece vreme de când Blaga a spus că „veșnicia s-a născut la sat.”? Și de când țărănistul tradiționalist Mihalache construia în Argeș un sat model?
Scurt. Izbiceniul arată azi ca un orășel în drum spre Oraș. Căci, aici e contrastul funcțional, arhitectural, rural cu toate elementele. Dar, Ferește-l Doamne, să ajungă oraș! Că se duce totul de râpă…
Aici, când intri ai impresia că oamenii nu vor să-și arate sărăcia tradițională românească de azi. Fiindcă nu o au. Îi trădează serele ca niște forme ciudate de relief și centrul comunei. Cu grupul statuar. Centrul cultural. Centrul muzeal cu monografia și istoria. Nu vorbesc despre celelalte dotări sociale: grădiniță, școală, dispensar, piața agro-alimentară… și, atenție ! – stație Peco – lucruri care re-re-repet, denotă bogăție.
Când vin în Izbiceni, uneori am senzația că pătrund într-o, scuzați oximoronul, utopie reală… Sigur, de la realitatea comunei la vis, distanța e ca de la Izbiceni la Magdensk cercul polar… dar noi ne comparăm, totuși, cu o realitate din vecinătatea imediată.
Și, unde e bucuria mea când vin aici? În modul cum sunt păstrate, conservate și mai ales transmise viitorimii tradițiile și folclorul, dansurile cântecele, obiceiurile. Totul are migală și mare tandrețe pentru viitor. Mă podidesc lacrimile când văd o fetiță de 6 ani. Implicit frumoasă. Îngerească. În port popular. Cântând o melodie. Veche. Oltenească. O văd pe ea bunică la peste 50 – 60 de ani, mândră de nepoțica ei. În aceeași ipostază. Cu același repertoriu.
Sigur că ea, micuța de azi poate să aleagă și un model precum Alessia și să cânte pop, rock, R&B. Se cere și asta. Generația tânără fierbe. Arde după ritm. Sex. Forme. Sâni jucăuși. Șolduri cu mișcări șerpoase. Fese tari ca pălinca. Provocări. Reliefuri anatomice din movile perfecte acoperite cu vegetația albă, lisă, epidermatică. Mișcările lascive , provocatoare ale Alessiei și ale „îngerițelor ei” – niște fete numai fese – jocul de șolduri mișcătoare, adevărate moriști de apă cu sex…Stop!… și Alessia se cere . Public are. Public puber. La oraș, tineretul e-n cap după așa ceva. Numai să nu rămână în această poziție…
Poate rămâne însă așa, după recitalul lui Ionel Popa, om al comunei care, cu cântul de sorginte Tudor Gheorghe și nu numai, a depășit granițele Izbiceniului. Prin el însuși. Cu talentul. Vocea. Discernământul alegerii poeziei adevărate, de la Neica Tudor luate. Un regal la el acasă…
George Stanca
CITIND ACEST ART. MA SIMT MANDRU CA SANT NASCUT AICI PE MALUL OLTULI CATA DREPTATE AVETI D.LE STANCA COM.IZBICENI ESTE O OAZA DE TRAIT SI MUNCIT. NUMAI CINE NU MUNCESTE NU ARE, IN REST AU RIDICAT MUNCA LA UN NIVEL CU- A RESPIRA ,IMI ADUC AMINTE DE VORBELE UNUI CONSATEAN ACUM ANI MULTI .ZICEA ASA BA EU SI CAND STAU JOS SA MA ODIHNESC PUTIN MA ASEZ UNDE ESTE IARBA SI CULEG UN BRAT PT. VACA,ATAT DE VRENIC ERA. AS VREA SAL MAI REVAD NU STIU DACA MAI TRAIESTE,DECI VORBA LUI DOM STANCA AR FI TOTUSI O MARE GRESEALA SA TRECETI COMUNA LA RANGUL DE ORAS RAMANETI ASA SI VA- VA FI BINE ALTFEL VOR FI ALTE CERINTE SI CEREI INCAT VETI PIERDE MULT .