Nu ne surprinde odioasa trădare a lui Călin Popescu Tăriceanu, având în vedere rădăcinile adânc înfipte în Securitate ale PNL. Coborâtor dintr-o veche familie de liberali, tatăl adoptiv al „eroului” nostru, Dan Amedeo Lăzărescu, mason și informator, și-a turnat prietenii, pe bani buni, la Securitate.
Fostul șef al Camerei Deputaților, liberalul Bogdan Olteanu, are, de asemenea, origini bolșevice, fiind urmașul bunicii sale, Ghizela Wass, care i-a „salvat” pe bucureșteni de „dușmanii poporului”, Maniu și Brătianu.
Ultraliberalul Ludovic Orban a fost, la rându-i, feciorul unui căpitan de Securitate, ca și mai tânărul liberal Dan Motreanu, al cărui tătic a slujit și el aceleiași Securități a lui Ceaușescu. Tot un liberal, Claudiu Secașiu, a avut și el de-a face cu poliția politică a fostului regim comunist. Lista ar putea continua, invocând și alte nume liberale, dar și – mai ales – nume pesediste ori pedeliste, ca să nu mai vorbim de cele aparținătoare PC, PRM, UDMR etc.
Desigur, că urmașii unor foști securiști, turnători ori torționari, nu trebuie culpabilizați pentru faptele rudelor lor. Am ținut, totuși, să vă prezentăm aceste triste adevăruri, cu intenția vădită de a sublinia vocația trădării și obedienței pe care o are PNL în sânge.
Discursul masturbatoriu al lui Tăriceanu, cu ocazia instalării sale în fruntea Senatului, cu ajutorul urmașilor lui Ion Iliescu, este dovada abdicării liberalului de la o minimă morală și reprezintă transformarea sa în prizonierul politic al imberbului Victor Ponta. Un Victor Ponta croit după chipul și asemănarea lui Traian Băsescu, adică primitiv, cinic, bolnav de putere, laș, egolatru, gălăgios ca un sifon defect și, mai ales, indiferent față de marile probleme sociale și economice cu care se confruntă România.
Victor Ponta este, în fapt, creația lui Traian Băsescu, așa cum Călin Popescu Tăriceanu a devenit peste noapte fantoșa din cârpă roșie a celui mai oriental și mai ipocrit premier pe care l-a avut România de la Revoluție încoace. Mai oriental decât Văcăroiu, mai demagog decât Boc, mult sub nivelul intelectual al lui Radu Vasile, la fel de aventurier precum Tăriceanu, înfiorător mai nesuferit decât Theodor Stolojan, internaționalist ca Petre Roman și destul de informat, ca să știe, cu adevărat, cum s-a “sinucis” celebrul procuror Cristian Panait.
Băsescu e direct interesat de distrugerea PNL, pentru ca partidul său, Mișcarea Populară, să ocupe eșichierul de dreapta. Urmașul său ideologic, Victor Ponta, e și el animat de dorința de a-l decapita politic pe Antonescu, fiindcă – nu-i așa? – cu ocazia întâlnirii activului politic al femeilor din PSD, Abramburica a decretat cu sfâșiere în glas: „Avem nevoie de funcția supremă în stat!”
Traian Băsescu îl domină pe Ponta, Ponta îl ține în lanț pe Tăriceanu, însă – la rândul său – plagiatorul este sub dominația baronilor pușcăriabili din teritoriu și – mai nou – sub papucul UDMR, care – iată – își permite să arboreze steagul secuiesc, să dea drumul la câini, să scuipe pe statuia lui Avram Iancu și să latre zgomotos către românașii noștri: „Opincarilor, plecați acasă!”
I-am văzut pe Tăriceanu și Ponta, în tandem, la televiziunea în care Gâdea și Badea, ca și „pacienții” lor, își fac zilnic cura de mahala… Am văzut un Ponta care simulează tristețea pentru soarta liberalismului din România și un Tăriceanu, lingău fruntaș, care recunoaște, ipocrit, că nu reușește, în ruptul capului, să folosească, în discurs, acuzativul.
Devenit peste noapte coada de topor a lui Victor Ponta, acest Tătărăscu contemporan, flăcău întomnat și aflat la a patra nevastă, și-a însușit teoria totalitaristă a lui Ponta, aceea ca toate partidele românești actuale să se verse într-unul singur, adică în PSD. Aliindu-se cu acești socialiști putrezi de bogați, care au surâsul fraudei pe chip, Călin Popescu Tăriceanu iese urât din istorie…
Dumitru SÂRGHIE
Un premier,bun sau rau ,ramane in istorie…Nu poate sa treaca neobservat
Caut un glont
Cum poti iesi de undeva daca nici macar n-ai intrat,in istorie vreau sa zic!
Te salut, prinţ al scrisului atent ! Şi te-aş întreba ceva: ce te faci când indignarea nu încape în cuvinte ? Când adjectivele nu mai ajută la nimic ? Când asişti, neputincios, la giumbuşlucurile acestor castraţi moral, la acest viol în masă al conştiinţelor ?