Mi-ai pus mâna pe inimă
Și inima a încetat să mai bată aiurea…
Mi-ai pus mâna pe sâni
Și sânii nu mai plâng de tristețe.
Mi-ai luat obrajii în căușul palmelor
Și obrajii s-au îmbujorat de plăcere.
Cu calm, mi-ai netezit coapsele
Și coapsele-au zvâcnit a-nflorire.
Pe genunchi, atent, mi-ai pus mâna,
Și genunchii au prins să-nmugurească.
Mi-ai prefirat părul printre degete roz
Și părul s-a înfiorat de plăcere…
Mi-ai închis delicat pleoapele,
Ca să te văd doar cu ochii minții.
Cu palme de catifea, mi-ai mângâiat trupul
Și-ai cucerit și ultima redută.
Te-am zăvorât, atuncea, în mine, bărbate,
Prizonier, fără putință de evadare…
Dumitru Sârghie
