AcasăoTRĂIASCĂ, ÎN VECI, CONCORDIA NAȚIONALĂ!

TRĂIASCĂ, ÎN VECI, CONCORDIA NAȚIONALĂ!

Când a căzut regimul comunist, eram încă tânără… Cu trei copii crescuți cu scutece de finet fierte în cazanul de tablă, pe aragaz. Cu petreceri de botez făcute cu carne adusă, pe sub mână, de fetele de la abator, adică bine ascunsă pe sub haine, de la buric până la sâni. Nu știam prea bine ce înseamnă lumea liberă și nici nu înțelegeam sintagma „Copiii securiștilor voștri vor fi securiștii copiilor noștri.”

Dar, mai ales, nu eram pregătită să trăiesc într-un capitalism în variantă românească.  Adică, pluralism politic și alegeri mai mult sau mai puțin libere și corecte. Trebuia să discern între partidul lui Iliescu, partidele istorice și așa-zisele partide de scară. Tranziția de la un regim politic la altul a fost dificilă și a durat sau încă durează prea mult.

A însemnat speranță, dar și dezamăgire. A fost marcată de ura celor care nu acceptau căderea comunismului pentru că-și pierdeau privilegiile, dar și de ura celor care, dacă nu erai cu ei, erai împotriva lor.

Alternanța la guvernare s-a impus greu. Pentru că obișnuința de a avea un partid monolit, cu care am fost „binecuvântați”, nu dispare prea ușor. Dar, după mai bine de 30 de ani de democrație, sunt la fel de revoltată de minciună, impostură, dispreț față de electorat, aroganță și oportunism politic. Am ajuns să compar partidele politice cu cluburile de fotbal. Politicienii se mută, în virtutea libertății de asociere, de la un partid la altul, precum fotbaliștii de la echipă la alta. Și unii și ceilalți dau goluri… Numai că, în timp ce fotbaliștii le dau în poarta adversarului și conduc echipa spre victorie, politicienii dau goluri în bugetul statului sau în buzunarele alegătorilor și duc țara la dezastru.

Și mai este o diferență: în timp ce prețul și negocierea transferului unui fotbalist se fac la lumina zilei, la politicieni nu vei ști niciodată „prețul corect” pentru un post bine remunerat la stat, o funcție în guvern sau, pur și simplu, pentru un cec în alb…

A devenit o practică politică, acceptată tacit și necontestată de nimeni… Așa se face că vei găsi într-un partid politic ajuns la putere și unii dintre membrii partidului împotriva căruia s-au câștigat alegerile. Și, atunci, nu poți să nu te întrebi: pentru ce se mai organizează alegeri? Poate doar, așa cum se zice, ca să afli cu cine va guverna UDMR.

Am înțeles că trăim în secolul în care moartea ideologiilor este o realitate și în care electoratul este tot mai fragmentat, încât este greu să se mai formeze un guvern monocolor. Și, totuși, am continuat să cred în diferențe dintre un partid de stânga și unul de dreapta. Și anume, că guvernarea de stânga presupune măsuri populiste care, pe termen scurt, fac bine, ajută poporul, în timp ce guvernarea de dreapta ar însemna reforme, adică acele măsuri radicale ce pot fi dure dar, care, pe termen lung, ajută la o temeinică dezvoltare a țării.

Până astăzi, când, în acest balamuc politic, nu mai distingi o guvernare de stânga de una de dreapta… și invers. Ca să nu mai vorbesc de una de centru-dreapta sau centru-stânga. Și, atunci care ar fi soluția?

Se pare că o guvernare comună stânga-dreapta și…împrejur! Avantajul? Am avea, în sfârșit, o țară guvernabilă. Așa că putem striga fericiți: Trăiască, în veci, concordia națională… trăiască, trăiască!

Prof. Elena Sîrghie

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments